Libia, o regiune intens disputată încă din vremurile antice
Libia este o țară din Africa de Nord, capitala și cel mai mare oraș fiind Tripoli. Libia se învecinează cu Tunisia, Algeria, Egipt, Sudan, Ciad și Niger. Marea Mediterană este situată la nord de Libia.
Libia este situată în Sahara, cel mai mare deșert din lume, iar majoritatea locuitorilor și fermelor sunt situate în regiunea de nord-vest, în apropiere de coastă. Mare parte din Libia este aridă și fierbinte, doar zonele de coastă având un sezon de iarnă răcoros și ploios. Mare parte din populația Libiei este alcătuită din arabi, limba principală fiind araba.
Economia Libiei este bazată pe petrol. Libia are și alte resurse precum gaze naturale și minereuri de fier. Agricultura reprezintă o porțiune mai mică din economia țării. Aici sunt cultivate roșii, măsline, curmale, ceapă, pepene verde și cartofi.
Numeroase grupuri au controlat regiuni din Libia încă din vremurile antice, de la africani până la greci și fenicieni. Romanii au anexat regiunea în anii 100 î.e.n. În 642 e.n., armatele arabe au invadat zona, iar mare parte din populația locală s-a convertit la islamism. Imperiul Otoman a cucerit regiunea la începutul anilor 1500.
Multe state l-au acuzat pe Muammar al-Gaddafi că era un susținător al teroriștilor
În 1911, Italia a invadat Libia, însă poporul libian nu a acceptat niciodată controlul italienilor. Italia a pierdut Libia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În 1951, Libia a devenit o monarhie independentă. În 1969, un grup de ofițeri militari l-au detronat pe rege. Colonelul Muammar al-Gaddafi era liderul grupării. Gaddafi a devenit conducătorul Libiei. În 1977, acesta a schimbat denumirea țării în Marea Jamahiriya Arabă Socialistă Populară Libiană, termenul Jamahiriya însemnând „frăție”.
Libia a descoperit depozite de petrol în anii 1950. Țara a folosit profitul generat pentru a construi locuințe, drumuri, școli moderne și o armată puternică. Multe state l-au acuzat pe Gaddafi că era un susținător al teroriștilor care au atacat Israelul, scrie Britannica.
Libia a fost cuprinsă de proteste în februarie 2011
În 1988, o aeronavă americană a fost bombardată deasupra Scoției, iar 270 de oameni au fost uciși. Timp de ani buni, Gaddafi a protejat doi bărbați libieni care au fost acuzați de bombardarea avionului. Astfel, Organizația Națiunilor Unite (ONU) au interzis comerțul cu Libia. În 1999, Gaddafi a permis într-un final ca cei doi bărbați să participe la procesul intentat. O instanță din Scoția i-a găsit vinovați, iar în 2003 ONU a permis altor state să desfășoare din nou comerț cu Libia.
În februarie 2011, Libia a fost cuprinsă de proteste, multe persoane criticându-l pe Gaddafi. Oamenii cereau ca acesta să plece de la conducere, însă Gaddafi a refuzat. Forțele guvernamentale au ripostat față de protestatari, iar mii de oameni au încercat să fuge în Egipt și Tunisia. Rebelii din multe zone au început să se lupte cu forțele guvernamentale. În august 2011, rebelii au invadat sediul lui Gaddafi de la Tripoli, acesta fiind ucis de rebeli în octombrie. În ani ce au urmat, grupuri nereligioase și islamice s-au zbătut pentru controlul asupra guvernului. Islamiștii au respins rezultatele alegerilor din 2014 și au declarat Congresul Național General drept adunarea legislativă din Libia. Camera Reprezentanților a fost recunoscută de alte state și s-a întrunit sub protecția armatei. ONU a încercat să elaboreze o înțelegere între cele două grupuri, însă nu a avea prea mult succes.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Un robot ucigaș și complet autonom ar fi atacat soldați aflați în retragere în Libia
Armata SUA va testa o pastilă împotriva îmbătrânirii pe soldați. Ce efecte ar putea avea