Cinque Terre, sau „Cele cinci pământuri”, este un grup de sate colorate situat de-a lungul Rivierei Italiene și care datează din secolul al XI-lea.
Comunitățile din Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore au fost extrem de izolate până în secolul XIX, atunci când liniile de cale ferată le-au conectat cu restul Italiei.
Pe de altă parte, această nouă legătură a însemnat o pierdere a tradiției și a populației tinere.
Cu toate acestea, o explozie în turism în anii 1970 a adus oamenii înapoi la Cinque Terre, acolo unde au fost fermecați de satele antice și pitorești. O linie specială de cale ferată face legătura între toate satele de-a lungul coastei.
De cele mai multe ori, turiștii sunt impresionați de vilele frumos colorate. Nuanțele pastelate, decolorate de razele soarelui și rustice, ar data chiar de la începuturile satelor. Pescarii și-ar fi vopsit locuințele într-un astfel de curcubeu încât să le poată observa din largul mării, scrie Atlas Obscura.
În realitate, culorile pastelate au apărut în anii 1970, odată cu numărul tot mai crescut de turiști. Mare parte din satele din Cinque Terre nici măcar nu depindeau de pescuit. Deși adevărul nu este atât de romantic și „colorat” precum legendele, satele sunt cu siguranță deosebit de frumoase. Totodată, satele din Cinque Terre fac parte din Patrimoniul UNESCO.
Fiecare dintre satele din Cinque Terre este asociat cu un sanctuar situat la mare înălțime, cu vedere la mare. Cândva, mersul la aceste locuri cu însemnătate religioasă făcea parte dintr-o penitență catolică aspră, însă astăzi plimbările prin podgoriile cu panorame spectaculoase sunt mai puțin dificile. Mare parte din rutele pentru aceste plimbări sunt ușoare, deși destul de abrupte, și durează între 20 de minute și trei ore.
Marsilia, cel mai vechi dintre marile orașe ale Franței
Ada Kaleh, insula fortificată de pe Dunăre locuită încă din antichitate
Un sat de poveste din Italia a ieșit din nou la suprafață de pe fundul unui lac
Limba pierdută a Insulei Paștelui. Ce știu lingviștii despre sistemul de glife rongorongo