„Extazul Sfintei Tereza” în viziunea artistului italian Gian Lorenzo Bernini
Canonizată în mare parte datorită viziunilor spirituale pe care le-a avut, Tereza de Ávila a fost o călugăriță care a trăit în Spania secolului al XVI-lea, la apogeul Reformei.
Tereza de Ávila a scris despre viziunile sale în numeroase cărți, inclusiv descrierea prezentată de artistul italian Gian Lorenzo Bernini prin grupul sculptural în marmură albă „Extazul sfintei Tereza” (L’Estasi di Santa Teresa).
„Un înger a apărut, aproape de mine, în stânga mea… Nu era mare, mai degrabă mic, și foarte frumos, cu o față atât de îmbujorată încât semăna cu acei îngeri de cel mai înalt rang, care par să fie cuprinși de flăcări… În mâinile lui am văzut o suliță de aur, iar în vârf părea să fie o flacără. A înfipt-o în inima mea de mai multe ori până a ajuns la măruntaiele mele. Durerea a fost atât de severă încât am gemut de mai multe ori. Plăcerea cauzată de această durere intensă a fost atât de extremă încât nimeni nu și-ar fi putut dori să se sfârșească. Aceasta nu a fost durere fizică, ci spirituală, deși corpul a avut de suferit considerabil de mult”, scria călugărița.
Tocmai această viziune a fost reprezentată de artistul Gian Lorenzo Bernini, grupul sculptural fiind început în 1647 și finalizat în 1652.
Ce spațiu înconjoară „Extazul sfintei Tereza”?
Atunci când ne uităm la creația lui Bernini, trebuie să luăm în considerare și spațiul care înconjoară „Extazul sfintei Tereza”. Grupul sculptural în marmură albă este piesa centrală din Capela Cornaro a bisericii Santa Maria della Vittoria din Roma, Italia. Capela a fost denumită după familia Cornaro, cea care a comandat construirea capelei și l-a angajat pe Bernini să o decoreze.
În capelă, mai putem vedea și loje de teatru pe pereți. În aceste loje, personaje așezate par să vorbească unele cu altele și să gesticuleze. Însă, cine sunt aceste personaje din lojele de teatru?
O trăsătură specifică stilului baroc
Este vorba despre Federico Cornaro, Cardinalul Veneției și cel care a plătit pentru Capela Cornaro. Restul personajelor reprezintă portrete ale membrilor familiei Cornaro. În spatele acestora, Bernini a creat o iluzie arhitecturală fabuloasă prin cofraj cu o intrare și mai multe coloane, potrivit dr. Beth Harris și dr. Steven Zucker, experți în istoria artei.
Astfel, vizitatorii devin parte din opera de artă. Aceasta este o trăsătură specifică stilului baroc, de a sparge bariera dintre operă de artă și observator, pentru a ne implica pe noi, privitorii de rând.
Vă mai recomandăm să citiți și:
O sculptură spectaculoasă a unei acvile de munte, descoperită într-un templu aztec sacru
Sculptura care dezvăluie cât de sănătoasă este Marea Barieră de Corali
O femeie din SUA a returnat o bucată de marmură antică, furată din Roma în 2017