De-a lungul timpului, textul biblic a fost tradus în peste 700 de limbi.
Cărțile Bibliei reprezintă texte fundamentale pentru cele trei religii abrahamice, cu precizarea că în iudaism Noul Testament nu este acceptat. De-a lungul secolelor textul biblic a fost tradus în peste 700 de limbi, devenind una dintre cele mai bine vândute cărți din istorie.
Influența Bibliei nu poate fi pusă la îndoială, fie că vorbim la scara istoriei, dar și la nivelul spiritualității personale pentru mulți dintre noi. Totuși, făcând abstracție, în ce măsură oate fi posibil, trebuie să ne punem o întrebare fundamentală: „Cine sunt cei care au scris aceste texte?”.
History notează faptul că deși unele texte pot avea o vechime de peste 2.000 de ani, identitatea celor care le-au scris rămâne un mister. De asemenea, identitatea unei persoane reprezintă doar o parte a întrebării, oamenii de știință încearcă, de asemenea, să afle modul în care circumstanțele externe au influențat opera.
Timp de secole, învățații israeliți și creștini au operat cu asumpția că primele cinci cărți ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul au fost scrise de către Moise.
Această teorie are însă un neajuns extrem de important, implicând faptul că Moise ar fi scris despre propria sa moarte, la finalul celei de-a cincea cărți: Deuteronomul. Un Talmud din secolele III-V era noastră explică această eroare de continuitate prin atribuirea versetelor care contrazic teoria unicului autor lui Iosua, cel care ar fi preluat conducerea după Moise.
Odată cu perioada Iluministă, teoria unicului autor a început să fie pusă la îndoială, cărturarii sesizând fragmentele care par a se repeta sau chiar contrazice.
Pentru a rezolva contradicțiile logice pe care le ridică ideea unui autor unic și greșelile din text, oamenii de știință au teoretizat existența a două grupuri de preoți care au scris primele cinci cărți ale Bibliei. Deși aceștia se concentrează pe istoria veche a poporului lor, între aceștia nu au fost identificate diferențe semnificative.
Studiile au dus la identificarea a două noi grupuri care au contribuit la textul biblic, acestea limitându-se prin modul în care se refereau la divinitate: Yahweh și Elohim. Unii cercetători teoretizează că acele cărți pe care aceste două facțiuni le-au produs reprezintă produsul contopirii unor texte mai mici de-a lungul timpului.
Evangheliile surprinde unele dintre cele mai importante momente ale modului în care creștinismul a luat naștere și s-a extins. De-a lungul timpului, patru astfel de texte s-au impus. Aceste texte au fost scrise, conform tradiției de către patru dintre cei 12 ucenici ai lui Iisus: Matei, Luca, Marcu și Ioan.
Cărțile scrise de către aceștia prezintă povestea vieții și învierii lui Iisus și, conform oamenilor de știință, scrierea lor începând în jurul anului 170 înaintea erei noastre.
Deși Evangheliile sunt atribuite unor anumite persoane, trebuie să luăm în calcul faptul că înainte de a fi scrise pe format fizic aceste relatări își au originea în tradiția orală. Bart Ehrman, expert în textul biblic mai adaugă faptul că numele evangheliilor sunt adăugate ulterior, de către editori sau scribi, acești dorind să sublineze autoritatea celui care a scris respectivul text.
13 dintre cele 27 de cărți ale Noului Testament sunt atribuite apostolului Pavel, care a scris o serie de scrisori către comunitățile din jurul Mediteranei pentru a răspândi creștinismul. În prezent, cercetătorii sunt de acord că doar șapte ditre acestea pot fi atribuite unei singure persoane, în cazul celorlalte putând fi vorba de un furt de identitate și, implicit, deautoritate.
5 dintre cele mai mari controverse legate de informaţiile prezentate în Biblie – FOTO+VIDEO
Cele mai mari greşeli de tipărire a Bibliei din istorie. ”Lăsaţi copiii să fie ucişi primii”