4 descoperiri astronomice făcute în Grecia Antică

Studierea mişcărilor corpurilor cereşti reprezintă una dintre cele mai vechi şi elevate activităţi umane, împărtăşită de toate civilizaţiile antice. Dintre toate civilizaţiile, cea a Greciei Antice a jucat un rol important asupra modului în care astronomia a fost practicată de-a lungul secolelor şi ale cărei influenţe şi contribuţii pot fi observate chiar şi în prezent. Space a compilat o listă cu patru dintre cele mai interesante descoperiri din domeniul astronomiei realizate de către grecii antici.

1. Heliocentrismul

• Test de cultură generală. Ce este Schengen?
• David Lynch și universul muzical: „Îmi place să îl numesc experimentare”. „Muzica e magie”

Aristarh din Samos (310-230 înaintea erei noastre) a susţinut că Soarele era „focul central” al cosmosului şi a plasat toate planetele cunoscute atunci în ordine în jurul lui, aceasta este cea mai timpurie teorie heliocentrică.

Textul iniţial pe care Aristarh l-a scris pe această temă a fost pierdut de-a lungul secolelor, aşa că detaliile modului în care a ajuns la această concluzie nu sunt disponibile oamenilor de ştiinţă. Totuşi, Aristarh ştia că Soarele era mult mai mare decât Pământul sau Luna şi poate a crezut că ar trebui să aibă, aşadar, poziţia centrală în Sistemul Solar. Abia în secolul XVI, o teorie heliocentrică va reveni în atenţia oamenilor de ştiinţă şi a filozofilor.

2. Dimensiunea Lunii

Din fericire, una dintre cărţile lui Aristarh a supravieţuit, iar aceasta tratează subiectul despre dimensiunile şi distanţele faţă de Soare şi Lună. În acest text, Aristarh prezintă primele încercări de calcule ale mărimilor şi distanţelor relative la cei doi aştri.

În  momentul în care Luna este la primul sau al treilea sfert, Aristarh a explicat că Soarele, Pământul şi Luna vor forma un triunghi dreptunghiular. Folosind Teorema lui Pitagora, Aristarh a estimat că distanţa până la Soare este de 18-20 de ori mai mare faţă de distanţa dintre Pământ şi Lună. De asemenea, plecând de la observaţii realizate în timpul eclipselor, astronomul a calculat că Luna are aproximativ o treime din mărimea Pământului. Deşi calculele realizate asupra distanţei dintre Pământ şi Soare se dovedesc departe de realitate, în ceea ce priveşte mărimea Lunii Aristarh s-a dovedit extrem de precis pentru perioada şi instrumentele pe care le-a avut la dispoziţie, Luna având în realitate 0,27 din mărimea Pământului.

3. Circumferinţa Pământului

Eratostene (276-195 î.e.n.) a fost bibliotecar şef al Bibliotecii din Alexandria şi un experimentalist înfocat. Printre numeroasele sale realizări a fost cel mai cunoscut calcul al circumferinţei Pământului. Faimoasa şi totuşi simplă metodă a lui Eratosthenes s-a bazat pe măsurarea diferitelor lungimi de umbre aruncate de stâlpi lipiţi vertical pe pământ, la amiază pe solstiţiul de vară, la diferite latitudini.

Rezultatul acestuia, o circumferinţă de 40.000 de kilometri a Pământului, prezintă o eroare de doar câteva procente faţă de rezultatele obţinute de către cercetătorii moderni.

4. Primul calculator astronomic

Cel mai vechi calculator mecanic din lume este Mecanismul Antikythera; aparatul a fost descoperit într-o epavă din apropierea insulei greceşti Antikythera.

Dispozitivul este acum fragmentat de trecerea timpului, dar atunci când era intact, acesta ar fi fost o cutie care conţine zeci de roţi dinţate din bronz. Când sunt rotite manual de un mâner, angrenajele se formează pe exterior, prezentând fazele Lunii, calendarul eclipselor lunare şi poziţiile celor cinci planete cunoscute atunci: Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn în diferite perioade ale anului.

Citeşte şi: