Jantar Mantar, cel mai vechi observator astronomic din India
Construcţia a fost recunoscută în anul 2010 de UNESCO ca făcând parte din moştenirea culturală universală. Fiecare Jantal Mantar este alcătuit din diferite instrumente astronomice, cel mai important fiind cadranul solar. Cel mai mare dintre acesta fiind cel aflat în Jaipur, care este considerat şi cel mai mare de pe glob.
Originea cuvântului Jantal Mantar
Cuvântul Jantal Mantar este o combinaţie de două cuvinte din sanscrită: ”yantra” care înseamnă instrumente şi ” mantra” care înseamnă a calcula. Din acest motiv, Jantal Mantar nu înseamnă altceva decât instrumente de calcul.
Pornind de la definiţia celor două cuvinte, înţelegem că rolul acestor construcţii nu era altul decât calculul astronomic. Cel mai important instrument rămâne însă cadranul solar, considerat de foarte mulţi cercetători unul dintre cele mai complexe instrumente astronomice. În India, sunt în jur de cinci astfel de construcţii pentru cercetarea astronomiei, la Delhi, Jaipur, Ujjain, Varansi şi Mathura. Primul dintre acestea a fost cel din Delhi, construit în anul 1724, urmând la un an distanţă si celalte patru. Ultimele Jantal Mantar-uri aveau rolul de a verifica datele colectate de cel din Delhi.
Fiecare dintre cele cinci construcţii este unică în felul ei, având diferite mărimi, forme şi stiluri arhitecturale. Astăzi doar patru din cele cinci Jantal Mantar-uri au reuşit să mai existe. Jantal Mantar-ul din oraşul Mathura a fost demolat în anul 1857, alături de fortul din componenţa căruia făcea parte.
În general, acestea erau realizate în zone deschise, unde nu exista vegetaţie în abudenţă, care ar fi putut afecta citirea corectă pe instrumente. Astăzi, acest lucru s-a schimbat, multe dintre ele sunt înconjurate de vegetaţie, în special copaci foarte înalţi. Cel mai afectat observator este cel din Delhi, unde clădiri înalte blochează utilizarea corectă a instrumentelor. Dar în ciuda acestor probleme, construcţiile mai sunt folosite pentru a prezice vremea şi dacă va fi un an roditor sau nu.
Construcţia Jantal Mantar-ului din Jaipur
Construcţia Jantal Mantar-ului din Jaipur a fost posibilă datorită lui Jai Singh al II-lea, rajul regatului Amber, cunoscut şi sub numele de Regatul din Jaipur. Jai Singh s-a născut în anul 1688 în Amber, astăzi în statul Rajasthan din India. În 1699, tatăl său, Bishan Singh, a murit, lăsând moştenire tronul fiului său în vârstă de doar 11 ani. Când Jai Singh a devenit raj, regatul său era vasal Imperiului Mogulilor, care era cea mai puternica formaţiune politică indiană de la aceea vreme. Din 1685, Imperiul Mogulilor era condus de Aurangzeb, considerat unul dintre cei mai puternici conducători ai imperiului, dar şi un lider intolerant din punct de vedere politic şi religios.
Acesta a avut o politică externă expansivă din punct de vedere militar, ceea ce a determinat pe conducătorii regatului din Jaipur să poarte o politică bazată strict pe diplomaţie şi mai puţin pe forţa armată. Regatul din Jaipur se afla foarte aproape de Delhi şi Agra, cele două centre de putere ale Imperiului Mogul. Când Jai Singh a devenit noul conducător, a continuat să servească ca vasal lui Aurangzeb. Imediat după venirea sa la tron, Aurangzeb i-a ordonat să devină unul dintre conducătorii săi militari.
Credit foto: Shutterstock
În urma bătăliei de la Vishalgarh, unde Jai Singh a reuşit să cucerească fortăreaţa, a fost numit ” Sawai”. Titlul însemnă ”unul şi un sfert”, adică Jai Singh era cu un sfert mai luminat de către ilustrul său predecesor Jai Singh I. În 1712, acest titlu a fost recunoscut oficial printr-un edict imperial, ceea ce i-a permis lui Jai Singh să creeze un nou steag în cinstea acestei numiri.
După moartea lui Aurangzeb în 1707, Imperiul Mogul a trecut printr-o serie întreagă de instabilităţi politice şi religioase. Deşi pe tronul imperiului se afla un împărat, acesta nu a reuşit să stabilizeze imperiul, care se afla într-o stare continuă de colaps. Această instabilitate nu a afectat şi regatul din Jaipur, ce avea să-i permită o dezvoltare din punct de vedere cultural nemaiîntâlnită până atunci. Unul dintre domeniile de interes ale regelui din Amber a fost astronomia. Din acest motiv, rajul a dezvoltat acest domeniu, construind primul Jantal Mantar din India la Dehli, capitala Imperiului Mogul, în 1724. A urmat cel din Jaipur, în noua capitală a regatului Amber, în 1728. Rolul acestor observatoare era să stabilească clar datele la care urmau să se ţină sărbătorile hinduse şi cele musulmane.
Construcţiile din Jantar Mantar
Jantar Mantar-ul din Jaipur este cel mai mare dintre cele cinci observatoare construite în India. El este situat foarte aproape de Palatul Oraşului Jaipur, din acest motiv observatorul este considerat una dintre atracţiile turiste cele mai importante.
Observatorul este alcătuit din 22 de instrumente astronomice, 16 dintre acestea fiind confecţionate din piatră, iar restul din metal. Cel mai important instrument din cadrul construcţiei este Samrat Yantra, care este supranumit ”Instrumentul Suprem”. Acesta este un cadran solar care reprezintă echinocţiile, având un design unicat comparativ cu alte instrumente de acest fel. Din acest motiv, cadranul solar din Jaipur reuşeşte să măsoare timpul exact cu o întârziere de doar două secunde. Pentru a avea acestă precizie, instrumentul are nişte dimensiuni foarte mari. Acesta fiind situat la o înălţime de 27 de metri deasupra solului, considerat astfel cel mai mare cadran solar din lume.
Credit foto: Shutterstock
Al doilea instrument foarte important din acest complex este Jai Prakash Yantra, care în traducere înseamnă: ”Lumina din Instrumentul Jai”. Alături de acest instrument există şi o descriere legată de modul în care acesta funcţionează: ”Jai Prakash este un instrument în formă de bol, construit parţial deasupra solului şi parţial dedesubt. Interiorul este divizat în mai multe segmente, printre care există o serie de trepte care leagă diferitele părţi ale intrumentului. De un fir suspendat la baza construcţiei se atârnă un disc circular deasupra formei de bol. Această piesă de metal serveşte ca instrument pentru observaţii astronomice nocturne, iar ziua pentru a imprima umbra Soarelui în interiorul construcţiei. Interiorul acesteia este plin de marcaje care reprezintă azimutul- altitudinea, dar şi un sistem de coordonate geografice care permite identificarea poziţiei corecte a corpurilor cereşti”.
Un alt instrument din acest complex este Rama Yantra, o construcţie alcătuită din mai mulţi cilindri, îndreptaţi către cer, în mijlocul cărora se află un stâlp. Înălţimea stâlpului şi a pereţiilor este aceeaşi, iar podeaua şi interiorul cilindrilor prezintă nişte gradaţii cu ajutorul cărora se pot citi unghiurile de altitudine şi azimut ale Soarelui. Toate aceste trei instrumente din cadrul Jantar Mantar au fost concepute chiar de către Jai Singh, ca o formă a aprecierii sale faţă de ştiinţă.
Declinul Jantar Mantar-urilor
La moartea lui Jai Singh, din 1743, regatul său a început să intre într-o fază de declin, din cauza faptului că fii săi au început să se lupte pentru putere. În acelaşi timp, Imperiul Mogulilor a început să slăbească şi să se dezintegreze. Din acest motiv, nordul Indiei a devenit o regiune vulnerabilă la atacurile venite din diferite părţi.
Delhi a devenit victima sahului iranian Nader Shan, care avea să invadeze oraşul în 1739. În 1748, după căderea completă a Imperiului Mogulilor, oraşul a fost invadat de către altă putere regională, Marathas, care a reuşit să devină stăpâna întregii regiuni. Din cauza acestor invazii succesive, Jantar Mantar-urile au fost foarte grav afectate, multe dintre ele nemaiputând fi utilizate.
A doua cauză a deteriorării observatoarelor de-a lungul timpului a fost generată de condiţiile atmosferice din regiune. Din cauza poziţionării zonei într-un climat tropical, lucrările de întreţinere şi reconstrucţie au fost mereu amânate.
Astăzi, Jantar Mantar-urile din India rămân atracţii turistice, avand un dublu rol: de parcuri publice şi de muzee în aer liber. Dar deteriorarea acestor instrumente rămâne o problemă şi în prezent. Vremea, distrugerea materialelor de construcţie, dar şi vandalismul reprezintă principalele probleme cu care aceste observatoare se confruntă.
În urmă cu câţiva ani s-a raportat faptul că unele gradaţii care se aflau pe aceste instrumente au început să se deterioreze. Dar în ciuda acestei probleme, observatoarele construite în India, la începutul secolului al XVIII-lea, rămân construcţii de o importanţă capitală pentru generaţiile viitoare.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Eratostene, grecul antic care a calculat circumferinţa Pământului