Oraşul Hue este ales capitală imperială de către primul împărat vietnamez care a reuşit să unifice ţara, Nguyễn Ánh, în anul 1789. Acesta s-a autoproclamat primul împărat din dinastia Nguyen, purtând titlul de Împăratul Gia Long.
Împăratul Gia Long a avut un interes direct în fortificarea noii sale capitale, ordonându-le consilierilor săi francezi de la aceea vreme să calătorească în ţara natală, pentru a-i pune la dispoziţie planurile unor fortificaţii moderne. Noile tehnologii aveau să-i permită împăratului un control mai mare asupra rutelor comerciale maritime ce legau Oceanul Indian de China, astfel încât Vietnamul să devină independent faţă de vecinul său de la nord, potrivit Ancient Origins.
Alegerea locaţiei pentru noua capitală a necesitat o atenţie deosebită. Fiind necesar un număr mare de muncitori care să lucreze pentru finalizarea construcţiei. Zidurile iniţiale erau din pământ, fiind înlocuite în timp cu ziduri din piatră cu o grosime de doi metri. Noul oraş a fost văzut încă de la început ca o copie fidelă a Oraşului Interzis din Beijing, de unde noul împărat conducea cu o mână de fier. Citadela din Hue a reprezentat reşedinţa permanentă a împăratului Gia Long până la moartea acestuia în 1820. Împăratul a locuit aici alături de familia sa şi de eunucii săi. Numele dat acestei citadele este unul simbolic: Oraşul Interzis de Purpură, purpura fiind considerată a doua culoare imperială dupa cea roşie folosită de împăraţii chinezi în îmbrăcăminte şi decoruri. În 1880, Vietnamul devine alături de Cambodgia şi Laos parte din Indochina Franceză, pastrându-şi forma de conducere după model imperial, dar împăratul va juca însă un rol simbolic şi nicidecum unul politic.
Credit foto: Shutterstock
Pe 6 septembrie 1945, imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Asia, Vietnamul îşi va declara independeţa faţă de Franţa. Monarhia va fi abolită, iar oraşul Hue va intra într-o stare de degradare. În 1947, Viet Minh, forţele care luptau pentru independenţa Vietnamului împotriva forţelor coloniale franceze, vor ocupa citadela şi o vor transforma într-o bază militară. Însă forţele coloniale, ajutate de Legiune Străină, vor reuşi să recucerească oraşul şi citadela din mâinile forţelor vietnameze.
Pierderea bătăliei de la Dien Ben Phu, din 1954, de către trupele coloniale franceze , a dus la o retragere a acestora din vechea colonie sud-asiatică. În urma negocierilor de pace, s-a dechis împărţirea ţării de-a lungul paralelei 17, în două entităţi politice diferite: prima cea din nord denumită – Vietnamul de Nord, o ţară eminamente comunistă condusă de Ho chi Minh, şi partea de sud, o ţară democratică dar cu mari tendinţe către autoritarism, condusă iniţial de fostul împărat vietnamez Bao Dai. Hue avea să fie parte din Vietnamul de Sud, până la începerea celui de-al doilea război din Vietnam.
Instabilitatea politică generată de Războiul Rece a condus la aparitia unui nou război de cucerire, de data acesta din partea nordului comunist, care încerca să unifice ţara printr-o ofensivă direct asupra sudului, cu ajutorul forţelor sale armate şi a gherilelor comuniste din sud – Viet Cong. Sudul va primi însă un ajutor neaşteptat din partea Statelor Unite ale Americii în încercarea sa disperată de a se menţine ca un stat independent. Viet Cong-ul avea să ocupe în timpul conflictului citadela de la Hue, dar forţele americane şi cele sud-vietnameze vor încerca să o recucerească în timpul bătăliei de la Hue. Iniţial, trupele Viet Cong vor reuşi să reziste, ceea ce va determina trupele americane să lanseze un atac aerian asupra citadelei, provocând pagube uriaşe din punct de vedere cultural. Se consideră că din cele 160 de clădiri care au intrat în componenţa Oraşului Interzis Purpuriu, doar 10 dintre ele au reuşit să supravieţuiască până la sfâşitul bătăliei. Sfârşitul războiului din Vietnam a însemnat pentru Hue investiţii de milioane de dolari, în ceea ce priveşte reconstrucţia vechii citadele imperiale, dar şi relocarea famililor care locuiau aproape de zidurile acestui monument.
Fostul oraş imperial este situat foarte aproape de centrul oraşului Hue, în apropierea râului Parfum. Complexul este înconjurat de un zid de 6 metri înălţime, cu o lungime totală de 2,5 km, la care se adaugă sanţuri de apărare umplute cu apă. În curtea interioară există un număr de temple şi morminte, care au aparţinut familiei imperiale. Cel mai important templu fiind Thế Miếu, care este dedicat în întregime strămoşilor familiei imperiale vietnameze. Cea mai impresionantă clădire rămâne însă Sala Supremei Armonii, unde se găseşte şi sala tronului, locul unde împăratul vietnamez îsi ţinea audienţele.
Credit foto: Shutterstock
Complexul mai conţine un număr de 10 porţi de intrare, dintre care cea mai importantă este poarta Meridiană – Ngo Mon, care era folosită în trecut de familia imperială şi servitorii acestora pentru a intra în Oraşul Interzis Purpuriu. Accesul pe acestă poartă era strict interzis vizitatorilor, ceea ce îi permitea împăratului să observe trupele militare în timpul paradelor militare.
Tot în oraşul imperial se mai găsesc o serie de pagode şi grădini artificiale, multe dintre acestea încă afectate de războiul din secolul XX, dar care pot oferi vizitatorilor şansa de a înţelege arhitectura vietnameză veche.
Vizita în Oraşul Interzis de Purpură nu este dificilă, având în vedere că există o serie de autocare pentru turişti în acest sens. Contra unei sume de intrare, orice vizitator are şansa să descopere de unul singur sau alături de un ghid minunile arhitecturii imperiale vietnameze. Unele locuri din incintă sunt considerate sfinte de către populaţie şi din această cauză vizitatorii pot fi rugaţi să respecte unele norme de conduită. Foarte aprope de citadelă, există o serie de morminte ale împăraţiilor din dinastia Nguyen, cel mai important fiind cel al împăratului Tu Duc, cel care a avut cea mai lungă domnie dintre toţi membrii dinastiei.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Cinci locuri de pe Pământ în care accesul oamenilor este interzis
Cea mai mare pestera din lume a fost descoperita in Vietnam
Povestea impresionantă a lui Kim Phuc, simbolul viu al Războiului din Vietnam