Câştigătorul Palme d’Or şi marile premii de la Cannes, în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest

Ajuns la ediţia a zecea, evenimentul Les Films de Cannes à Bucarest va prezenta şi anul acesta publicului din România unele dintre cele mai importante pelicule de autor recente, în premieră.

Pedro Almodóvar, flamboaiantul cineast spaniol, a fost celebrat ca maestru contemporan la Cannes în 2004, când filmul său „La mala educación” a fost ales să deschidă festivalul. Doi ani mai târziu, „Volver” era răsplătit cu premiul pentru cel mai bun scenariu, recompensă care s-a adăugat trofeului pentru cel mai bun regizor obţinut pentru „Todo sobre mi madre”, în 1999. În 2019, Almodóvar şi-a făcut o întoarcere fulminantă în competiţia oficială, cu „Dolor y Gloria”, a şaptea colaborare cu Antonio Banderas, recompensat cu premiul pentru interpretare masculină.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Salvador Mallo (Antonio Banderas), un regizor aflat în declin fizic, are parte de un şir de regăsiri. Redescoperindu-şi trecutul, Salvador simte nevoia urgentă de a-l povesti şi, graţie acestei presiuni interioare, îşi găseşte salvarea. Pelicula face parte dintr-un triptic început cu „La ley del deseo” (1987) şi continuat cu „La mala educación”. Un compendiu şi o meditaţie asupra temelor recurente ale autorului, filmul a fost întâmpinat în Spania cu aprecierea unanimă a presei şi a publicului, un lucru inedit pentru controversatul Almodóvar. Un critic spaniol l-a descris ca o operă „sumbră şi obsesivă, dar în acelaşi timp, generoasă, plină de lumină şi de emoţie”. „Un fel de miracol”, titra Variety, pentru care Banderas a trebuit, conform propriilor mărturisiri, să-şi omoare personalitatea ca să recreeze un alter ego al regizorului. Rezultatul acestei colaborări excepţionale este o „bijuterie senzuală şi profund personală, un film despre plăcere care devine, în sine, o plăcere” (The Guardian).

Născut în 1960, în Nazareth, Elia Suleiman şi-a văzut recompensat talentul chiar de la debut: primul său lungmetraj, „Chronicle of a Disappearance”, a fost declarat cel mai bun film, în 1996, la Veneţia. În 2002, „Divine Intervention” a câştigat premiul juriului la Cannes. Deseori comparat cu cineaşti ca Jacques Tati şi Buster Keaton, Suleiman jonglează cu ludicul şi sobrietatea cu un simţ poetic similar.

În „It Must Be Heaven” (menţiunea specială a juriului, Cannes 2019), regizorul emigrează din Palestina în căutarea unui nou „acasă”, însă îşi dă seama curând că ţara sa de origine îl urmează ca o umbră. Un film burlesc care explorează noţiuni precum identitatea, naţionalitatea şi apartenenţa şi în care cineastul-actor pune o întrebare fundamentală: unde te poţi simţi „acasă?”. „Regizorul-actor îşi foloseşte faţa şi trupul ca să exprime sufletul Palestinei şi nicăieri acest lucru nu e mai pregnant ca în noua sa comedie amuzantă”, scrie Hollywood Reporter.

Înainte să devină regizor, Bong Joon-ho a studiat sociologia şi filmul la Academia de Arte Frumoase din Coreea. „The Host”, proiectat în 2006 la Cannes, în Quinzaine des Réalisateurs, i-a cimentat reputaţia de regizor, ce ridică filmele de gen la nivel de artă. În 2009, a prezentat „Mother” în cadrul secţiunii Un Certain Regard, iar, în 2017, a făcut saltul în competiţia oficială cu satira caustică „Okja”.

„Parasite/ Gisaengchung” este marele câştigător al ediţiei din 2019 a Festivalului de Film de la Cannes şi una dintre acele rare capodopere recompensate cu Palme d’Or care au întrunit ovaţiile juriului, ale criticii şi ale publicului. Filmul spune povestea familiei Ki-taek, care este în şomaj şi se arată foarte interesată de viaţa bogatei familii Park. Într-o zi, fiul lor reuşeşte să primească o recomandare pentru a preda cursuri individuale de engleză acasă la familia Park şi acesta va fi începutul unui şir de întâmplări imposibil de controlat. Variety scrie că „autorul coreean este într-o formă devastatoare cu această tragicomedie neagră ca smoala despre inegalităţile sociale din Coreea modernă”, Time Magazine a fost de părere că pelicula este un „exemplu superb despre cum o poveste bine spusă, cu personaje vii, poate tăia până la os şi te poate lăsa pe gânduri zile în şir”. Times concluzionează: „«Parasite» este capodopera spre care autorul şi-a îndreptat întreaga sa carieră”.

Filmele „Dolor y Gloria”, „It Must Be Heaven” şi „Parasite” sunt distribuite în România de Independenţa Film.

La nici 40 de ani, cineasta Céline Sciamma a reuşit performanţa să participe la Cannes cu nu mai puţin de trei filme: „Naissance des pieuvres”, în secţiunea Un Certain Regard 2006, „Bande des filles”, în Quinzaine des Réalisateurs 2014, şi „Portrait de la jeune fille en feu”, recompensat cu premiul pentru cel mai bun scenariu în competiţia oficială din 2019.

Povestea din „Portrait de la jeune fille en feu” se întâmplă în 1770. Marianne este o pictoriţă angajată să-i facă potretul lui Héloïse, o tânără aristocrată întoarsă de curând de la mănăstire care, însă, refuză să pozeze. Marianne va fi nevoită să o picteze în secret. „Departe de a fi o dramă de epocă rigidă, este o poveste de dragoste profund tulburătoare, cu un suflet modern, dar şi o fabulă feministă puternică, compasională”, scriu americanii de la AV Club.

Regizoarea austriacă Jessica Hausner a devenit „copilul minune” al cinema-ului austriac după ce a primit în 1999, chiar cu filmul de absolvire, o menţiune specială din partea juriului Cinéfondation.

Festivalul de la Cannes i-a selectat trei lungmetraje, „Lovely Rita” (2001), „Hotel” (2004) şi „Amour Fou” pentru secţiunea Un Certain Regard. Toate trei sunt mărturia acuităţii sale regizorale şi a refuzului de-a face compromisuri artistice, iar „Little Joe” (premiul pentru cea mai bună interpretare feminină pentru Emily Beecham, Cannes 2019) este prima ei participare în competiţia oficială.
Chiar şi pentru o carieră imprevizibilă ca a cineastei, „Little Joe” surprinde: este un comentariu clinic, stilizat, pe marginea vanităţii umane şi a fericirii ca marfă. Pelicula spune povestea unui sclipitor designer de plante ce bănuieşte că ultima sa creaţie, o floare cu un miros ce-i face pe oameni fericiţi, le modifică subtil personalitatea celor care-i inspiră polenul. „Interpretările sunt calibrate cu un grad sau două mai departe de realitate. Îndrăzneţ de sintetic în abordare, iată un film care, de la paleta coloristică la interpretare, sfidează etichetele. Pentru cei care preferă un cinema aventuros, povestea ar trebui să exercite un farmec la fel de hipnotic precum planta modificată genetic”, scrie Screen Daily.

Ediţia a zecea a evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest este organizată de Asociaţia Cinemascop şi Voodoo Films. Mai multe detalii se găsesc pe site-ul filmedefestival.ro şi pe pagina oficială de Facebook. Biletele vor fi disponibile în curând pe Eventbook.ro.