Cum a ajuns Armata SUA să deţină una dintre cele mai mari colecţii de fosile din lume?

Armata Statelor Unite ale Americii este adesea cunscută pentru participarea sa în cele două Războaie Mondiale şi în multiple conflicte care au avut loc şi care încă mai au loc pe glob în prezent. Totuşi, pe lângă bugetele record pe care le primeşte, armata americană se află şi într-un top inedit. Mai exact, forţele armate americane se află în posesia uneia dintre cele mai mari colecţii de fosile din lume, care o pune pe picior de egalitate cu unele dintre cele mai faimoase muzee din lume, notează Atlas Obscura.

Primul lucru pe care trebuie să îl precizez este cel că Armata SUA nu a făcut şi nu face eforturi active legate de extinderea acestei colecţii. În realitate, această colecţie este un rezultat secundar al muncii depuse de către Corpul de Ingineri al Armatei SUA. Nancy Brighton, arheolog care lucrează pentru Corp, explică că în colecţiile acestei structuri se află fosile care datează din toate epocile prin care a trecut Pământul.

• David Lynch: „Dune a fost singurul eșec real din cariera mea”
• Test de cultură generală. Ce este Schengen?

„Corpul Inginerilor nu a intenţionat nciodată să strângă această colecţie preistorică. Mai degrabă fosilele, de la trilobiţi la dinozauri, au apărut ca un produs secundar al muncii depuse în cadrul lucrărilor de inginerie civilă”, a mai declarat Nancy Brighton.

Istoria Corpului de Ingineri al Armatei SUA este legată de Războiul de Independenţă şi de generalul George Washington, ulterior prim preşedinte al republicii. În timpul războiului cu britanicii, generalul ar fi ordonat unuia dintre coloneii săi construirea unor fortificaţii în jurul Bunker Hill. Pe moment, acest lucru a fost imposibil din cauza faptului că revoluţionarii nu aveau în rândurile lor ingineri specializaţi în construcţiile militare. Pentru a suplini această lipsă, forţele revoluţionare au contractat serviciile unor foşti ofiţeri francezi care aveau experienţa necesară. 

În anul 1802, în mandatul preşedintelui Thomas Jefferson, a fost înfiinţat în mod formal Corpul de Ingineri, de atunci, în portofoliul acestora aflându-se o multitudine de baraje. De acestea şi de producerea Marii Crize din 1929 este legată şi extinderea colecţiei de fosile din posesia Armatei SUA. Legea lucrărilor de îndiguire din 1936 a dat undă verde unei pleiade de iniţiative de infrastructură în care au fost implicaţi inginerii Armatei. Ei au fost însărcinaţi cu identificarea potenţialelor zone de interes arheologic paleontologic afectate de către aceste proiecte.

„Aş estima că majoritatea descoperirilor noastre arheologice şi paleontologice provin din construirea barajelor şi digurilor care au avut loc între 1950 şi 1980”, explică Jen Reardon, un arheolog care face parte din Corp.

În prezent, marile proiecte de infrastructură pe care Corpul le superviza nu mai au loc, în schimb, resursele alocate fiind folosite pentru intervenţiile în caz de dezastre naturale, construirea fortificaţiilor militare şi, ocazional, a zonelor de agrement pentru publicul larg.

Citeşte şi: