R. R. Martin laudă efectele scrisului SF: Nu mai eram americani, ruşi, români sau chinezi

Scriitorul George R. R. Martin a fost invitatul de onoare al celei de-a 77-a ediţii a Convenţiei Mondiale de Science Fiction şi Fantasy, eveniment desfăşurat weekend-ul trecut la Dublin, în Irlanda. Autorul romanelor care au stat la baza celebrului serial „Game of Thrones” i-a acordat un interviu scriitorului Marian Coman, redactor-şef al Armada, imprintul de SF, Fantasy şi Thriller al Grupului Editorial Nemira – primul interviu în exclusivitate pentru publicul român prin agenţia MEDIAFAX.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

George R. R. Martin a vorbit despre cea mai nouă carte a sa, despre proiectele la care lucrează, dar şi despre felul în care va evolua literatura în următorii ani şi despre cum vede viitorul omenirii.

M.C: Anul acesta am publicat în Armada, la Nemira, cartea „Foc & Sânge”. Istoria continentului Westeros se întinde pe milenii întregi, însă din această istorie aţi ales să ne spuneţi povestea dinastiei Targaryen? De ce?

R. R. Martin: Asta, să ştii, e o întrebare grea. Nu am ştiut niciodată de ce. Când am început să lucrez la „Cântec de gheaţă şi foc”, am creat şi lumea. Iniţial, nu aveam nicio poveste, nu aveam nicio lume. Aveam doar un capitol. L-am recitit şi am început să spun povestea pe măsură ce creştea, doar că aveam un sentiment încare nu-mi dădea pace. Aşa că m-am oprit, am desenat prima hartă şi am pus lucruri în ea. Aveam din ce în ce mai multe capitole, din ce în ce mai multe oraşe pe hartă, apoi am venit cu o listă a regilor din dinastia Targaryen. Nu am vrut ca istoria să fie inconsistentă şi am adus referinţe despre regii de dinainte. Apoi mi-am dorit să văd cum au condus aceşti regi, ce războaie au dus, care au fost relaţiile dintre ei. Dintre fii şi taţi, dintre fraţi, dintre primii născuţi şi ceilalţi. Când am creat toate aceste lucruri, poveştile au început să vină la mine. Am scris că unul dintre vechii regi a fost Baelor cel Binecuvântat, Baelor cel Iubit şi am început să mă întreb de ce este binecuvântat, de ce este iubit. S-a pornit ceva în spatele minţii mele. Apoi, în urmă cu câţiva ani, am vorbit cu editorul meu despre „Lumea de Gheaţă şi Foc”. Trebuia să fie o istorie care să acopere perioada în care se desfăşoară acţiunea romanelor din serie. Colaboratorii mei Elio M. García Jr. şi Linda Antonsson au luat fiecare referinţă din romane, istoria fiecărui rege, a fiecărui război şi le-au organizat pentru mine, iar eu le-am extins şi le-am finisat un pic. Mai trebuia să scriu nişte note despre istoria care nu a fost inclusă în romane. Şi am început să scriu aceste note, iar următorul lucru pe care-l ştiu este că ajunsesem la vreo 300.000 de cuvinte, prea multe pentru a fi incluse în carte. Aşa că am scos tot acel material şi am publicat „Lumea de Gheaţă şi Foc”. Apoi, cu toţii ştim, pe măsură ce serialul „Urzeala Tronurilor” se apropia de final, am început să dezvoltăm alte posibile seriale pentru HBO, toate fiind anterioare poveştii ecranizate. Unele dintre ele aveau acţiunea plasată în perioada descrisă în notele mele. După cum ştiţi, serialul a ieşit din cronologia cărţilor. Or, nu vreau să se întâmple asta din nou. Îmi doresc ca textele mele, variantele mele ale poveştii să fie publicate înainte ca orice serial să spună acele poveşti. Aşa că editorul meu mi-a propus să publicăm „Foc & Sânge”. A trebuit să mai umplu nişte goluri fiindcă notele mele acopereau istoria multor regi, însă nu pe a tuturor. Am făcut asta şi am încheiat „Foc & Sânge”. Dar, chiar şi aşa, este doar jumătate de poveste. Cartea spune povestea de la Aegon Cuceritorul până la regenţa copilului rege Aegon al III-lea. Prin urmare, mai am mulţi regi de acoperit. Războaie, trădări, bătălii, crime, intrigi. E multă istorie de spus. La un moment dat, o să mă ocup de „Foc & Sânge 2”. Dar nu înainte de a încheia „Winds of Winter” şi alte proiecte pe care le am pentru viitorul apropiat. Ştiu, ar trebui să plec acasă, nu ar trebui să fiu aici. Ar trebui să scriu chiar acum!

M.C: Ultimele decenii din activitatea dumneavoastră literară au fost dedicate în cea mai mare parte universului din saga „Cântec de Gheaţă şi Foc”. Eu, însă, am început să vă citesc pe când eram doar un puşti, cu povestirea „Regii nisipurilor”. Pentru mine şi pentru alţii ca mine, aţi fost mai întâi un scriitor de science-fiction şi abia mai apoi autorul „Urzelii tronurilor”. Sunteţi tentat să vă „întoarceţi” la science-fiction? Cu o nouă povestire, un nou roman?

R. R. Martin: Da, mă gândesc la asta mereu. Mi-aş dori să scriu mai mult science-fiction. Dar o zi nu poate avea mai multe ore. Iar un an nu poate avea mai multe zile. Şi simt că devin din ce în ce mai bătrân cu fiecare an. Nu ştiu… poate că o să mai fiu aici în următorii douăzeci, treizeci de ani, dar poate o să mai fiu doar în următoarele şase luni – cine naiba ştie?! Viaţa e plină de incertitudine! Însă dacă aş avea tot timpul din lume, cu siguranţă aş termina „Cântec de gheaţă şi foc”, aş scrie a doua parte a istoriei „Foc & Sânge”, aş scrie alte opt sau zece poveşti care să completeze aventurile din „Cavalerul celor Şapte Regate”. Şi astea sunt doar proiecte legate de Westeros, iar Westeros este o lume atât de dezvoltată acum că aş putea să mai scriu o mulţime de poveşti în acest univers. Dar, ştii, am de asemenea, celebrul meu roman neterminat, un roman horror istoric, a cărui acţiune se desfăşoară în New York, în anii 80 – 90. Am scris deja două sute de pagini la el şi mi-ar plăcea să mă întorc şi să îl închei la un moment dat. Îmi doresc să scriu şi o continuare a romanului „Fevre Dream”. Şi aş vrea să scriu mai mult science-fiction în universul „Thousand Worlds”. Şi, în plus la toate aceste lucruri pe care mi-ar plăcea să le fac, am alte idei, total independente de „Thousand Worlds”, total independente de „Cântec de Gheaţă şi Foc”. Este doar o chestiune legată de ceea ce lucrez azi, de ceea ce lucrez mâine. Imediat ce finalizez o poveste, trec la cealaltă… Ştii, nu cred că o să ies vreodată la pensie. E drăguţ să scapi de presiunea termenelor limită şi de scrisorile furioase ale fanilor care te întreabă unde este cartea, când o să fie gata, dar nu-mi pot imagina cum ar fi să trăiesc fără să spun poveşti. Fac asta de când eram copil. Nu cred că poveştile vor înceta să vină, aşa că, atâta timp cât o să fiu capabil fizic şi mental, o să scriu şi o să public.

Toate naţiunile de pe insule vor fi scufundate, oraşele de pe coastă vor fi distruse

M.C: Lumea se schimbă. Cum vedeţi aceste schimbări ca autor de science-fiction?

R. R. Martin: Lumea se schimbă. Şi nu ştiu ce formă o să ia la final. Tu eşti familiarizat cu textele mele SF. Iar dacă te uiţi în ele, o să vezi peste sute de ani în viitor şi în lumi îndepărtate. Nu m-am simţit niciodată foarte confortabil să scriu povestiri cu acţiunea plasată peste cinci – şase ani în viitor, ori peste zece ani în viitor. Pentru că nu ştiu ce o să se întâmple atunci. Îmi place să cred că în viitor o să ajungem la stele, o să devenim un fel de lume aşa cum mi-am imaginat în poveştile din „Thousand Worlds”, o să intrăm în contact cu extratereştrii şi o să trăim într-un frumos univers science-fiction. Şi noi, toţi cei care vom trăi atunci vom fi împreună, vom fi… Pământul. Ştii, în poveştile SF pe care le-am citit când eram copil, ajunsesem la stele şi întâlnisem extratereştri. Noi eram oamenii de pe Pământ, eram terrani. Nu mai eram americani, nu mai eram ruşi, români sau chinezi. Se conturase ideea că, la un moment dat, lumea aceasta va fi unită. Nu ştiu dacă lucrul ăsta se va întâmpla în realitate. A existat această credinţă science-fiction, dar când mă uit în jurul meu, văd oameni vorbind despre construirea de ziduri, văd oameni vorbind despre cum să scăpăm de emigranţi. Văd ţări care se îndepărtează de la a fi împreună… Uită-te la Brexit, spre exemplu. Cred că trăim vremuri întunecate. Şi o să găsim o cale să ieşim din asta sau nu. La orizont sunt o mulţime de probleme: schimbările climatice… vor fi milioane de refugiaţi, nu doar mii, aşa cum sunt astăzi. Toate naţiunile de pe insule vor fi scufundate, oraşele de pe coastă vor fi distruse. Vor fi locuri pe Pământ unde temperatura va creşte atât de mult încât viaţa omului nu va mai fi posibilă. Proliferarea armelor nucleare este o altă mare problemă fiindcă din ce în ce mai multe ţări le au şi, mai devreme sau mai târziu, cineva o să le folosească. Îmi fac griji pentru viitorul apropiat. Dar sunt încrezător în puterea cuvintelor şi încerc să vorbesc despre câteva probleme umane simple, de viaţă şi moarte, în textele mele. Doar că sunt plasate în lumi aflate printre stele, la mii de ani în viitor, sau într-un Ev Mediu imaginar.

M.C: „Cântec de gheaţă şi foc” a schimbat nu numai literatura fantasy. Avem romanele, dar avem şi serialul, jocurile şi benzile desenate. Povestea, personajele, întregul univers pe care l-aţi creat sunt imprimate în mentalul colectiv. Cum credeţi că o să evolueze literatura în următorii ani? Va cădea sub asaltul televiziunii, al jocurilor video, al realităţii virtuale? Sau, din contră, ea va fi în continuare sursa principală pentru o poveste de succes?

R. R. Martin: Da, cred că o să avem mereu nevoie de poveşti, însă forma acestora va fi diferită. Cărţile par a fi eterne, iar oamenii vor continua să citească. Când a fost inventat filmul, cărţile nu au dispărut. Apoi a apărut teatrul radiofonic. Apoi televiziunea. Se presupunea că televiziunea o să ucidă teatrul radiofonic şi filmul. Se presupunea că o să ucidă cărţile. Nu a făcut asta. Cât despre realitatea virtuală şi jocurile video, eu cred că sunt o formă de artă aflată în perioada copilăriei. Sunt ceea ce era teatrul înainte de Sheakespeare. Nimeni nu a făcut încă o mare operă de artă în domeniul jocurilor video sau al realităţii virtuale, dar acest om va veni. Nu o să fiu eu, o să fie poate cineva care acum are patru ani, un geniu sheakespearian care-şi va găsi menirea în această nouă formă de artă. Dar cred că poveştile vor continua să existe. Cred că poveştile transcend suportul. Sheakespeare a scris piese de teatru şi lumea le-a urmărit pe scenă, dar acum sunt filme după piesele lui Sheakespeare, sunt seriale de televiziune după piesele lui. Poveştile au supravieţuit. „Moby Dick” a fost iniţial un roman, dar este şi film, este şi bandă desenată. Majoritatea romanelor clasice au fost ecranizate. Sunt mai multe variante după „Marele Gasby”, spre exemplu. Poveştile supravieţuiesc, iar eu sunt de părere că avem nevoie de poveşti.

Regret acum că nu i-am scris lui Tolkien

M.C: Am citit undeva că, în copilărie, aţi fost tentat să îi scrieţi o scrisoare lui J. R.R. Tolkien. Mă întreb ce ar fi conţinut acea scrisoare.

R. R. Martin: Când eram copil şi am terminat „Stăpânul inelelor” mi-am zis că e cea mai bună carte pe care am citit-o. Era minunată. Când am citit a treia carte, „Întoarcerea Regelui”, şi vedeam că se apropie de final, nu îmi doream ca povestea să se încheie. Şi m-am gândit să îi scriu o scrisoare lui Tolkien şi să-i spun cât de mult mi-a plăcut. Ştii, am scris nişte scrisori care au fost publicate în revista Marvel, către Stan Lee şi Jack Kirby. Şi regret acum că nu i-am scris lui Tolkien. Mulţi ani mai târziu, am citit în biografia lui că obişnuia să răspundă scrisorilor primite de la fani.

M.C: Dar dacă, acum, printr-un miracol, l-aţi întâlni pe J.R.R. Tolkien, ce i-aţi spune?

R. R. Martin: Ei bine, i-aş mulţumi că a scris una dintre cele mai importante cărţi ale secolului XX, că a creat o lume care a reinventat genul fantasy. Cred că acum, orice autor de fantasy se află sub umbra lui Tolkien. Bineînţeles, au fost scriitori de fantasy şi înainte de Tolkien, mari autori precum Lord Dunsany, Eric Rücker Eddison, poţi să te uiţi şi la Mark Twain, Edgar Allan Poe, Lovecraft, oameni care au scris diferite tipuri de fantasy. Dar în epic fantasy-ul pe care îl ştim noi astăzi este foarte mult Tolkien. Iar dacă aş fi obraznic, i-aş spune că nu ar fi trebuit să-l ucidă pe Gandalf. Dar nu ştiu dacă aş putea fi atât de obraznic în prezenţa profesorului Tolkien.

Interviul a fost realizat în exclusivitate pentru agenţia MEDIAFAX de Marian Coman, redactor-şef al Armada, imprintul de SF, Fantasy şi Thriller al Grupului Editorial Nemira.

Scriitorul american George R. R. Martin are 70 de ani. S-a născut pe 20 septembrie 1948 şi este cunoscut în calitate de autor de proză fantasy, horror şi science fiction. George R. R. Martin a început să lucreze la seria de romane „A Song of Ice and Fire/ Cântec de gheaţă şi foc” în 1991, primul volum fiind publicat în 1996. Planificată iniţial ca trilogie, seria cuprinde până în prezent cinci romane publicate şi încă două aflate în stadiul de proiect. Romanele din această serie au fost traduse în peste 47 de limbi, inclusiv în română, şi s-au vândut în peste 90 de milioane de exemplare pe plan mondial.

Ultimele două volume din serie, „The Winds of Winter” şi „A Dream of Spring”, sunt în curs de apariţie, data lansării fiind în continuare un secret.