Excelentă iniţiativa lui un cristian care a publicat la editura sa această antologie cu totul surprinzătoare, în care profesori de română de diferite vârste, deci cu diferite experienţe, vorbesc despre meseria lor şi despre proiecte culturale.
Coordonatorul ediţiei explică într-un Argument: „Care mai e rolul literaturii? Cum mai poate reprezenta o alternativă la un divertisment agresiv, pe-alocuri manipulator şi axat pe cancan? Au dispărut încet-încet emisiunile culturale din TV- ul naţional, presa culturală e la un nivel semi-asistat, modelul cultural e, în genere, tot mai puţin vizibil.
Ce mai produc Facultăţile de Litere? Cum rezistă financiar meseriile literaturii la asaltul pieţei de consum cât mai puţin culturale? Sunt profesorii de română parte activă din meseriile literaturii? Cum reprezintă şcoala starea societăţii? Cum a ajuns şcoala la coada priorităţilor societăţii? Cine mai vine la catedra de română? Cum de nu mai e loc de studiul limbii române în liceu? De ce materia Română e similară pentru mulţi elevi cu meditaţia pentru Bac? Cum mai pot profesorii deschide uşile spre lectură? Cum poate ajuta olimpiada înţelegerea fenomenului literar în ansamblu? Cât s-a detaşat şcoala de comentariile şablon? Cât ajută aducerea scriitorilor contemporani la clasă? Cine e interesat de plafonarea profesorului de română la un statut de evaluator-funcţionar? Ce rol mai joacă biblioteca şcolii în ghidarea profesorului de română? Cum au ajuns mulţi profesori comercianţi de carte şcolară? De ce ajunge literatura română o problemă pentru mulţi tineri? Ce putem face pentru o oră de română cât mai atractivă?
La aceste întrebări, puţine în seria de întrebări pe care le putem pune, ar merita să răspundă cei care zi de zi sunt în prima linie a sistemului. Cei care n-au abandonat lupta şi cunosc, în colegii naţionale sau şcoli generale, situaţia – anticipez – dramatică. Cei care au fost sau mai sunt alături de clasici şi de contemporani, într-o demonstraţie că «scriitorii nu sunt toţi morţi» şi cărţile au viaţa lor şi după tipărire. Aşa c-am invitat în acest proiect oameni care ştiu sistemul dinainte de 1990 şi cei care au trăit modificările acestuia în aproape 30 de ani de tranziţie. Unii predau în oraşe care-au rămas fără librării sau în care bibliotecile judeţene sunt mai mult pe inventar sau nu au bani de achiziţii publice, deşi primăria e dispusă să le construiască-n oraş stadioane de milioane de euro. Alţii pregătesc elevi olimpici şi au bucuria unor elevi care încă se mai înscriu la filologie. Câţiva au plecat din ţară, după ani buni de profesat. Toţi, însă, au o pasiune comună: literatura română. (…) Aşa că am decis să existe o libertate totală pe tema dată: profesorul de română şi provocările meseriei sale. O părere avizată, aşadar, despre provocările şi problemele sistemului, despre reuşite punctuale, dar şi despre anomalii şi decepţii, despre încercări eşuate şi soluţii, istorie personală şi efort colec¬tiv pentru susţinerea literaturii în şcoală şi dincolo de limitele/limitările acesteia. Şi, totodată, o încercare de-a reuni anual o antologie cu altfel de texte ale profesorilor de română.”
Răspund iniţiativei profesorii Ana Boariu, Dorica Boltaşu Nicolae, Horia Corcheş, Adela Dinu, Ohara Donovetsky, Monica Halaszi, Florin Ioniţă, Mariana Jitari, Ivona Munteanu, Adriana Postelnicu, Ana Puşcaşu, Viorica Răduţă, Camelia Săpoiu, Adrian Săvoiu, Georgiana Sârbu, Viorica Stăvaru, Dumitriţa Stoica, Olga Ştefan. Istorii personale, mărturii de la catedră, viaţa de profesor de limba şi literatura română într-o altfel de abordare.
Prof de română. O altfel de antologie de texte. Coordonator un cristian. Editura Casa de pariuri literare. 132 pag.