Festivalul One World Romania se va derula în şase spaţii din Bucureşti, iar organizatorii anunţă că, anul acesta, marele trofeu va fi însoţit şi de un premiu în bani, cu sprijinul Institutului Cultural Român.
Documentarele competiţiei prezintă poveşti din toate colţurile lumii – din Italia până în Japonia, din Mali până în Franţa, din Kârgâzstan până în Ungaria, din Ucraina până în Statele Unite ale Americii şi din Ungaria până în Spania. De asemenea, abordează tematici foarte diverse, regăsindu-se în nouă dintre secţiunile principale ale festivalului. Spectatorii îi vor putea întâlni pe opt dintre realizatorii filmelor după proiecţii, programate seară de seară la Cinemateca Eforie şi reluate în ziua următoare la ARCUB, la Cinemateca Union sau la Cinema Elvire Popesco.
Juriul One World Romania este format din cinci elevi de liceu, aleşi în fiecare an pe baza unui eseu liber pe o temă relevantă din punct de vedere social. Provocarea pe care au lansat-o anul acesta organizatorii este ca elevii să îşi imagineze şi să descrie o comunitate pe care o consideră ideală.
În „35 de ani cu Nao şi familia sa”, regizorul japonez Ise Shinichi şi-a filmat timp de 35 de ani familia, în centrul atenţiei fiind nepoata sa cu dizabilităţi – o decizie luată după un diagnostic sumbru pus de medici. În documentarul „Înainte să se întoarcă tata”, realizatoarea Mari Gulbiani urmăreşte două adolescente din Georgia, din familii ultra-conservatoare, care reuşesc să evadeze din universul lor închis cu ajutorul filmelor. În „Jamilia”, regizoarea Aminatou Echard prezintă mai multe femei kârgâze şi problemele cu care se confruntă ele zi de zi. Documentarul lui Christian Sonderegger, „Coby”, prezintă, fără a-l exotiza, procesul prin care trec persoanele transgender, dar şi prin ce trec cei apropiaţi lor. Regizorul Denis Gheerbrant face cunoştinţă spectatorilor, în „Mallé în exilul său”, cu un nobil din Mali care munceşte în prezent la Paris, simţindu-se ca un sclav, ducând astfel o viaţă complet opusă faţă de cea din ţara natală, unde deţine – la propriu – sclavi. Iar în filmul „O femeie captivă”, al Bernadettei Tuza-Ritter, este prezentată Marish, menajera unei familii din clasa de mijloc a Ungariei, supusă de angajatorii săi unor umilinţe inimaginabile.
În „Divizarea”, cineaştii Irene Yague Herrero şi Alberto Garcia Ortiz prezintă lupta cu municipalitatea a unor familii spaniole pe cale să fie strămutate forţat din locuinţele lor, în timp ce, „Camorra”, al italianului Francesco Patierno, prezintă istoria acestei celebre grupări criminale organizate. Nu în ultimul rând, în „Tatăl meu este fratele mamei”, al lui Vadim Ilkov, este prezentată o familie excentrică, dar ataşantă, din Ucraina zilelor noastre, iar în „Srbenka”, de Nebojsa Slijepcevic, sunt rememorate, prin intermediul unui spectacol de teatru cu efecte terapeutice, momente traumatizante din timpul Războiului Civil izbucnit în anii 1990 în ţările din fosta Iugoslavie.
Abonamentele generale şi biletele individuale se găsesc pe platforma partenerilor de la Eventbook.