„O antologie a liberalismului românesc” – texte fundamentale despre această mişcare politică într-o ediţie îngrijită de Radu Lungu

Radu Lungu este autorul neobosit al unor admirabile – şi necesare – antologii sau scurte istorii, vreo cincisprezece la număr, pe teme diverse: „Monarhia şi modernizarea României”, „Aurul negru la români”, „Românii şi Muntele Athos”, „Ospeţe domneşti şi boiereşti”, „Mănăstiri ortodoxe româneşti (din Moldova, din Muntenia)”, „Bucătării medievale europene”, „Povestea cafelei”, „Povestea ţuicii” ş.a. Aproape în totalitate acestea au apărut, în condiţii grafice deosebite, la Editura Piadeia, păstorită de ani buni de profesorul Ion Bănşoiu, pe care mai multe generaţii de studenţi în filosofie l-au avut dascăl la Facultatea din Bucureşti. La editura sa au apărut, de-a lungul anilor, câteva opere fundamentale ale filosofiei universale – câteva sute de titluri, scrie Mediafax.

 

Între titlurile semnate de Radu Lungu se numără şi unul care ar trebui să se găsească în biblioteca oricărui liberal. Este cel de faţă, o antologie structurată tematic, o încercare de a trece în revistă gândirea unor personalităţi liberale de anvergură naţională, fie pe plan politic (Mihail Kogălniceanu, Ion I.C.Brătianu, Ion G. Duca), fie pe plan doctrinal (Vintilă Brătianu sau Ştefan Zeletin).

Liberalismul românesc este un curent ideologic, social-politic, economic şi naţional, desprins din realităţile societaţii româneşti şi apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea, care a evoluat în condiţiile luptei de emancipare socială şi naţională din sec XIX (lupta pentru autonomie, unire şi independenţă a Principatelor). Curentul liberal se individualizează şi se consolidează odată cu Revoluţia de la 1848, când sunt puse bazele programului social-politic, economic şi naţional.

 

Foto: Mediafax

 

Antologia de faţă a liberalismului românesc s-a vrut – precizează editorul – un „florilegiu” de texte privind comprehensiunea gândirii (ideologiei, doctrinei) liberale – mai cu seamă interbelice – cu valoare de exemplu.

 

Astfel, s-a urmărit:

„Plămădirea României moderne” (Ştefan Zeletin, 1927).

„Declararea independenţei absolute a României” (Mihail Kogălniceanu, 9 mai 1877).

„Monarhia şi modernizarea României” (Ion G. Duca, într-o cronică a anilor 1914-1919).

„Făurirea României Mari” (Ion I.C. Brătianu, 1918 şi 1919).

„Doctrina politică şi constituţională liberală” (Nicolae Xenopol, 1897; Programul Partidului Naţional Liberal, 1922; Vintilă I. Brătianu, 1921;Ştefan Zeletin, 1925).

„Doctrina economică liberală interbelică” (Vintilă I. Brătianu, 1919 şi 1921).

„Legislaţie liberală interbelică”

„Geo-istorie” (Gheorghe Brătianu, 1941).

„Din cele rostite” de Ion I.C. Brătianu.

„Din cele spuse” de Ion G. Duca.

„Neoliberalismul” (Ştefan Zeletin, 1927)

 

Volumul este bogat ilustrat, cu imagini de arhivă, unele rarisime.

 

„O antologie a liberalismului românesc” – ediţie îngrijită de Radu Lungu. Editura Paideia, Colecţia Cărţi de referinţă. 110 pag.