„Sexualitate şi societate”, de Andrei Oişteanu

O carte extrem de importantă aflată la a doua ediţie, revăzută şi adăugită. Şi, probabil punctul cel mai aparte: cu o informaţie practic exhaustivă; mă îndoiesc că altcineva ar putea adăuga prea multe.
Cercetătorul Andrei Oişteanu, preşedinte al Asociaţiei române de istorie a religiilor, a publicat în ultimele două decenii mai multe cărţi cu subiecte cel puţin controversate: în 2001, „Imaginea evreului în cultura română”; în 2011,”Narcotice în cultura română”; în 2016, prima ediţie a cărţii de faţă. Inspirat de Emil Cioran, care, la 56 de ani, recunoştea că nu i-a adus sexualităţii omagiul pe care îl merită, Andrei Oişteanu a dorit să demonstreze felul în care mecanismele sociale, morale şi culturale sunt influenţate de sexualitate. Este vorba, prin urmare, de un studiu comparativ, în care istoria, religia şi literatura se întrepătrund.

„Pe 8 aprilie 1967, la împlinirea vârstei de 56 de ani – scrie Andrei Oişteanu în Cuvântul înainte -, Emil Cioran îşi nota în jurnal următoarele: «În tot ce am scris, nu i-am adus sexualităţii omagiul pe care îl merita». Nu voi spune că am scris prezenta carte doar ca un omagiu adus sexualităţii, ci şi în încercarea de a înţelege delicatele şi misterioasele ei mecanisme şi modul în care ele influenţeaza (şi sunt la rândul lor influenţate de) mecanismele sociale, morale şi culturale. Este vorba de sexualitatea omului, cel mai rasat animal din punctul de vedere al Culturii şi, tocmai de aceea, cel mai ratat animal din punctul de vedere al Naturii. Compunând această lucrare, nu am plecat de la o teză prestabilită şi nici de la un plan premeditat. Ea s-a alcătuit cumva organic”.

• David Lynch: „Dune a fost singurul eșec real din cariera mea”
• Test de cultură generală. Ce este Schengen?

„Studiul care urmează este unul comparativ pe verticala timpului (din Antichitate până în zilele noastre) şi pe orizontala spaţiului (din vestul Europei până în estul Asiei)”.

Subiectele atinse sunt numeroase, aduse din literatură, istorie, mituri şi cultură populară: dreptul seniorului de a se culca cu miresele virgine în noaptea nunţii (Ius primae noctis), dreptul uciderii femeilor infidele şi mai ales a soţiilor necredincioase, condiţia femeii, complexul castrării, al vaginofobiei, cultul virginităţii şi cultul virilităţii, sexualitatea locuinţei, sexualitatea părului, piciorului şi limbajului, farmacia amorului, literatura erotică, avangardiştii şi erosul – şi multe alte subiecte, bogat ilustrate, cu trimitere la o bibliografie impresionantă şi desfăşurate convingărot pe sute de pagini. Fireşte, nu lipsesc subiectele delicate – homosexualitatea, „împerecherile neîngăduite”, masturbarea. Şi în atâtea sute de pagini, nimic pornografic.

Din punctul de vedere al semnatarului acestei rubrici, capitolul care ar trebui citit de cât mai multă lume este cel din urmă, pentru că îndreaptă o seamă de lucruri greşit ştiute sau neştiute de-a dreptul despre istoria avangardei româneşti: fronda pornografică a tinerilor Geo Bogza, H. Bonciu, Gherasim Luca, Aurel Baranga, Jules Perahim şi Paul Păun (cu atât mai demn de semnalat: cartea apărea la un an după ce o parte a presei şi o oamenilor politici stârniseră un scandal în urma unei expoziţii documentare deschise la Institutul Cultural Român din New York în aprilie 2015, în cadrul căreia fuseseră expuse şi publicaţii avangardiste „pornografice”).

Studiul a fost considerat Cartea anului 2016.

Andrei Oişteanu – „Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură”. Ediţia a II-a revăzută, adăugită şi ilustrată. Editura Polirom. 734 pag.