„Pe umerii giganţilor”, de Umberto Eco, o carte cum celebrul autor nu a mai scris

De două decenii se desfăşoară la Milano şi în nordul Italiei un mare „laborator al excelenţei” în literatură, cinema, muzică, arte, sţiinţă şi filosofie numit Milanesiana şi care aduce laolaltă oameni celebri în aceste variate domenii, premiaţi Nobel pentru literatură, premiaţi Nobel pentru diferite ştiinţe, premiaţi ai academiile de cinema, muzicieni. Între invitaţii la Milanesiana s-a numărat, în această perioadă, şi celebrul filosof, semiotician şi analist al fenomenelor media Umberto Eco, care a ţinut, ca şi alţi invitaţi, conferinţe. Pe unele dintre ele le-a adunat în volumul de faţă, scrie Mediafax.

 

Scriu editorii: „Eco a scris aceste texte în decursul a trei decenii, pentru a-şi amuza cititorii care, de fiecare dată, veneau pentru el, în număr mare, la Festivalul Milanesiana, iniţiat şi organizat de Elisabeta Sgarbi (pe atunci directoare a Editurii Bompiani – n.n.). Textele izvorăsc, cel mai adesea, din tema, mereu alta, pe care o propune Milanesiana, pentru ca apoi să curgă asemenea unui râu de erudiţie, care curpinde atât filosofie, cât şi literatură, estetică, etică şi mass-media. Cu alte cuvinte, facem cunoştinţă cu chintesenţa universului lui Eco, prezentată într-un limbaj cordial, plin de ironie, uneori glumeţ, chiar tăios dacă este necesar. Rădăcinile civilizaţiei noastre, canoanele schimbătoare ale frumuseţii, falsul care capătă valoare de adevăr şi schimbă cursul istoriei, obsesia complotului, eroii emblematici ai ficţiunilor celebre, formele artei, aforismele şi parodiile sunt unele dintre punctele de atracţie ale unei cărţi la al cărui text se adaugă o bogăţie de imagini, pe care autorul obişnuia să le proiecteze în cursul dizertaţiilor sale”.

 

Aşadar, este vorba de 12 texte/prelegeri susţinute de către Umberto Eco între anii 2001 şi 2015, prezentate sub formă de lectio magistralis la Festivalul La Milanesiana. Temele de meditaţie – frumuseţea, urâtul, absolut şi relativ, invizibilul, frumuseţea flăcării, paradoxuri şi aformisme, raportul despre neadevăr, minciună şi fals, unele forme ale imperfecţiunii în artă, secretul complotul, reprezentări ale sacrului. Primul text, care dă şi titlul volumului, pleacă de la un aforism medival. Bernard de Chartres spunea că noi suntem precum piticii care stau pe umerii giganţilor; astfel, putem vedea mai departe decât ei nu mulţumită înălţimii sau agerimii privirii noastre, ci pentru că, urcându-ne în spinarea lor, ne aflăm mai sus decât ei.

 

Umberto Eco răstoarnă aforismul medieval care dă titlul volumului: „Poate că mişună deja în umbră giganţi pe care nu-i cunoaştem, pregătiţi să se caţăre pe umerii noştri, ai piticilor”.

 

Citiţi aceste eseuri câte unul pe zi, apoi meditaţi asupra celor aflate. Satisfacţia intelectuală va fi deplină.

 

Umberto Eco – „Pe umerii giganţilor”. Editura RAO. Traducere din limba italiană de Anamaria Gebăilă. 444 pag.