„Antologia prozei româneşti poliţiste”, o selecţie de Michael Haulică
Prima dintre ele, a 11-a, mi se pare de departe mai interesantă, nu pentru că autorul acestei rubrici s-ar afla printre cei aleşi de Michael Haulică să fie prezenţi în carte, ci pentru efortul depus de antologator. Există de ceva timp o situaţie anormală în lumea celor care se ocupă de acest gen literar sau mai precis cei care îl editează. Deşi sunt relativ puţini scriitorii de romane poliţiste şi de mistere, în mod cert sub cincizeci, îmi pare că există şi o oarecare dihonie. Cei mai mulţi dintre ei publică la două edituri specializate, Crime Scene Press (care publică exclusiv romane poliţiste) şi Tritonic, dar sporadic mai apar şi la alte edituri. În momentul alcătuirii unei antologii, ar fi de preferat să fie selectaţi cei mai buni dintre toţi. Aşa ar spune oricine din afară. Dar se pare că există disensiuni în acest mic grup şi fie autorii, fie mai degrabă editorii lor refuză să apară într-o antologie publicată altundeva. Raţiunile îmi scapă, probabil ţin de teama că propriile lor antologii sau apariţii ar înregistra vânzări mai slabe, relatează Mediafax.
Oricare ar fi realitatea, faptul rămâne – anume că Michael Haulică a fost nevoit să renunţe la câteva nume care în mod cert i-ar fi îmbogăţit antologia, s-o subţieze şi mai ales să recurgă la ce oricum ştie la fel de bine să facă, anume să scotocească în revistele de specialitate, care, slavă Domnului, încă mai există.
Aşa se face că, din cei 14 autori adunaţi în antologie, un număr mic îşi vor fi publicat textele anterior în volume, restul sunt culese din reviste. Nu întotdeauna însă cei care debutează în reviste au şi rezistenţa să publice în volum. Să sperăm că cei pe care a mizat Mihael Haulică o vor face. În plus, povestirile din antologie ale lui Flavius Ardelean şi Robert Gion n-au mai fost publicate nicăieri; iar câteva dintre celelalte au apărut într-o publicaţie online care acum nu mai există.
„Antologia de faţă – precizează Michael Haulică – surprinde literatura poliţistă românească la anul 2018, într-o evoluţie dătătoare de speranţe, într-un moment în care tot mai mulţi autori îşi încearcă forţele pe acest teritoriu foarte apreciat de cititorii din toată lumea”.
Tot Michael Haulică şi opreşte în cuvântul său introductiv şi asupra câtorva probleme ale literaturii poliţiste de la noi: „În 2010, la iniţiativa unui grup de scriitori români de romane poliţiste, a luat fiinţă Romanian Crime Writers Club, al cărui preşedinte este George Arion. Fireşte că următoarea etapă, aşteptată cu încredere atât de autori, cât şi de editori, ar fi traducerea în limbi de circulaţie a cât mai multor titluri. Câţiva paşi s-au făcut, se fac, dar numai punctual, fără a avea pe undeva o ieşire în grup – cum au avut-o, de pildă, autorii scandinavi (poate şi pentru că, la noi, acţiunea aceasta este una individuală, nimeni neasumându-şi cu program invadarea pieţei de carte europene de mystery&thriller).
Astfel, George Arion, Bogdan Hrib, Oana Stoica-Mujea, Bogdan Teodorescu, Lucia Verona, Stelian Ţurlea au trecut graniţele limbii române, publicând romane în alte limbi, în principal franceză şi engleză. Un fenomen aparte îl constituie Eugen Ovidiu Chirovici, al cărui roman, „The Book of Mirrors” (Penguin Random House, Century, 2015) – „Cartea oglinzilor” în varianta românească (RAO, 2017), a fost tradus în 39 de limbi şi a fost vândut în toată lumea în peste 400.000 de exemplare”.
Iată şi lista celor prezenţi în cartea de faţă: George Arion („A doua moarte a domnului Michael Conrad”), Diana Alzner („Un strop de bunătate”), Florentin Haidamac („Cardinalul, spionul şi pipiţele”), Robert Gion („Inimi de hârtie”), Nic Dobre („Detectivi de ocazie”), Ciprian Mitoceanu („Afacerea Verei Nicolaevna”), Stelian Ţurlea („Vă plac blondele?”), Petre Crăciun („Necuratul părea să fie criminalul”), Iulian Popa („Noaptea pe muntele învăluit în ceaţă”), Iulian Sîrbu („Secretul care ucide”), Andra Pavel („Recensământ”), George Cornilă („Ora 5 în Pall Mall”), Flavius Ardelean („Toată bezna din ochii lor”), Eugen Ovidiu Chirovici („Accidentul”).
„Antologia prozei româneşti poliţiste şi de mistere. Selecţie de Michael Haulică”. Editura Paralela 45, 254 pag.