„A plecat, nu a murit, îngerii nu mor niciodată, se retrag numai în Rezervaţia de Îngeri”, a scris, pe blogul său, scriitorul Liviu Antonesei, citat de Mediafax.
„În noaptea asta, cu puţin înainte de miezul nopţii, poetul Emil Brumaru s-a retras în rezervaţia de îngeri. E greu să scriu, am amintiri cu el de peste 45 de ani. Pe la jumătatea anilor 70, cînd se năştea şi în mine un fel poet, dintre poeţii ieşeni ai vremii, îmi plăeau cel mai mult cei cinci din generaţia numită 70 – Petru Aruştei, Dan Laurenţiu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru. I-am scris în ordinea în care ne-au părăsit, m-au părăsit. M-am bucurat de apropierea lor, am scris despre ei, i-am iubit mult, îi iubesc şi acum. Emil împlinise de curînd 80 de ani şi era într-o formă de invidiat, cel puţin aşa mi se părea mie. Joi seara, a făcut un ACV, a fost internat la spital şi supus terapiei intensive, în după- amiaza de azi, îşi revenise, a spus poezii asistentelor, a mîncat, a glumit. După cîteva ore, a venit vestea că a avut două stopuri cardiace şi a intrat în comă. Am sperat totuşi într-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23, 35 a plecat. A plecat, nu a murit, îngerii nu mor niciodată, se retrag numai în Rezervaţia de Îngeri, aşa cum acum nu foarte multă vreme, prietenul nostru comun Luca Piţu s-a retras în păpuşoi. La revedere, nu adio, prietene. Dacă ţi-am greşit cu ceva vreodată, te rog să mă ierţi. Multă putere Andreea, voi fi oricînd la dispoziţia ta…”, a scris scriitorul Liviu Antonesei, pe blogul său.
Emil Brumaru s-a născut în 25 decembrie 1938, în localitatea Bahmutea, din Basarabia.
Devenit medic la Dolhasca, a renunţat în 1973 la această meserie pentru a se dedica scrisului.
Brumaru a fost apreciat în egală măsură atât de critica literară, cât şi de publicul larg.
A debutat cu poezii în revista Luceafărul, iar editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri şi Detectivul Arthur. Poemele lui Emil Brumaru au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia.