Eveniment la Academia Română, cu ocazia a 100 de ani de la naşterea lui Radu Beligan

 

La eveniment va participa şi academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române şi preşedinte al Secţiei de arte, arhitectură şi audiovizual, care va evoca personalitatea artistică a maestrului Radu Beligan, ales membru de onoare al Academiei Române în 2004, chiar la propunerea acestuia.

 

Vor participa şi actriţele Simona Bondoc şi Valeria Gagialov, maestrul Dorel Vişan, regizorul Grigore Gonţa, ambasadorul Andrei Magheru, scriitoarele Oana Maria Cajal şi Anamaria Beligan.

 

Actorul s-a născut „odată cu România Mare”, aşa cum îi plăcea să afirme. Radu Beligan a fost cel mai logeviv actor român, cu o carieră de aproape 80 de ani şi o activitate teatrală excepţională. A fost actor de teatru şi film, jucând peste 100 de roluri A fost şi regizor, scriitor şi eseist, s-a implicat în călăuzirea teatrului românesc, ca director la Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, ca profesor la Institutul de Teatru şi Film, precum şi ca reprezentant al României în prestigioase organisme internaţionale.

 

A debutat în teatru, la vârsta de 20 ani, în spectacolul „Crimă şi pedeapsă” după F. Dostoievski, iar ce a urmat a fost o carieră prestigioasă, constantă, încununată întotdeauna de succes. A fost Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă”, Agamiţă Dandanache din „O scrisoare pierdută”, Catindatul din „D’ale carnavalului”, de I. L. Caragiale, unul dintre dramaturgii săi preferaţi. Celebre rămân şi rolurile Bérenger din „Rinocerii” lui Eugène Ionesco, Cyrano de Bergerac din piesa cu acelaşi titlu a lui Edmond Rostand, Richard al III-lea al lui Shakespeare, Actorul din „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, Filipetto din „Bădăranii” de Carlo Goldoni, Antonio Salieri din „Amadeus” de Peter Schaffer şi Gulielmo din „Numele trandafirului” de Umberto Eco.

 

Mai mult, Radu Beligan a fost un mare actor de film, o prezenţă unică, memorabilă, jucând în „O noapte furtunoasă” (1943), „Visul unei nopţi de iarnă” (1946), „Lanţul slăbiciunilor” (1952), „O scrisoare pierdută” (1953), „Directorul nostru” şi „Bădăranii” (ambele 1960), „Castelanii” (1966), „Tată de duminică” (1975), „Aurel Vlaicu” (1977), „Horea” (1984), „Trahir” (1993), „Cui e frică de Virginia Wolf?” (1995), „După amiaza unui torţionar” (2001) ş.a.

 

Şi-a făcut prezenţa şi la radio şi televiziune, cu o voce şi o ţinută artistică inconfundabile, Radu Beligan s-a bucurat de simpatia şi admiraţia unui imens public, generaţii la rând. S-a bucurat, de asemenea, de recunoaşterea profesională din partea unor prestigioase instituţii, fiind distins cu numeroase premii, între care: premiul Academiei La Muse din Florenţa (1980), premiul 14 Juillet 1998 al ministerului de Externe din Franţa, premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române (1999), trofeul Eugène Ionesco (1999), marele premiu acordat de Guvernul României la gala Premiilor Naţionale de Teatru (2002), premiul de excelenţă al Galei UNITER (2007-2008), premiul de excelenţă Gala 10 pentru România (2008). A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti şi al Academiei de Arte „G. Enescu” din Iaşi.

 

Radu Beligan a murit în iulie 2016, la vârsta de 97 de ani.