O carte pe zi: „Carol”, de Patricia Highsmith. Un superb roman despre o relaţie între lesbiene
Patricia Highsmith (1921-1995) a fost o romancieră americană foarte cunoscută pentru thrillerele sale psihologice, între care şi seria ce-l are în centru pe cel mai popular erou creat de ea, Tom Ripley. A publicat peste 20 de cărţi, a obţinut numeroase premii literare, iar multe dintre romanele sale au fost adaptate pentru scenă şi ecran, începând cu primul publicat, „Străinii din tren” (1949), ecranizat de Alfred Hitchcock. Cartea de faţă, a doua pe care a publicat-o, în 1952, a avut o soartă stranie: la început i-a fost respinsă de editură, din cauza subiectului, a fost nevoită s-o publice sub pseudonim (Claire Morgan) şi la altă editură, a obţinut un mare succes; cartea a fost republicată 38 de ani mai târziu sub titlul de faţă şi adaptată pentru radio, în 2014 şi pentru ecran, în 2015, de regizorul Todd Haynes, cu Cate Blanchett şi Rooney Mara în rolurile principale. Filmul de excepţie a obţinut şase nominalizări la premiile Oscar şi nouă la British Academy Film Awards, scrie Mediafax.
„Un roman despre căutarea dragostei şi a adevăratei fericiri, scris într-un stil vibrant şi plin de tensiune” – The Sunday Times
„O carte care pune în discuţie un subiect exploziv, cu sinceritate şi bun-gust” – New York Times
În posfaţa romanului, Patricia Highsmith poveşte cum a scris cartea. Abia terminase „Străinii din tren”, care să fie publicat în 1949, se apropia Crăciunul, nu stătea foarte bine cu banii, aşa că s-a angajat vânzătoare într-un mare magazin din Manhattan, în perioada cunoscută ca „aglomeraţia de Crăciun“, şi a fost repartizată la raionul de jucării, în zona păpuşilor. „Într-o dimineaţă, în toiul haosului de cumpărători zgomotoşi, a apărut o femeie blondă, cu o haină de blană. S-a îndreptat spre tejgheaua raionului cu păpuşi, cu o expresie nesigură – oare să cumpere o păpuşă sau altceva? – şi cred că îşi lovea gânditoare mănuşile de palmă. Poate că am remarcat-o pentru că era singură, poate pentru că haina de nurcă era o raritate, şi pentru că părul ei blond părea să emane lumină. Cu acelaşi aer gânditor, a cumpărat una dintre cele două sau trei păpuşi pe care i le-am arătat, iar eu i-am notat numele şi adresa pe chitanţă, fiindcă păpuşa trebuia livrată într-un stat învecinat. A fost o tranzacţie cât se poate de obişnuită, femeia a plătit şi a plecat. însă eu mă simţeam ciudat, parcă pluteam, simţeam că o să leşin şi în acelaşi timp aveam un sentiment înălţător, ca şi cum tocmai avusesem o viziune”. Când s-a întors acasă, a aşternut într-un caiet opt pagini cu firul narativ care o obseda. După ce „Străinii din tren” a fost publicat şi la scurtă vreme i-a fost vândut lui Alfred Hitchcock, care voia să-l ecranizeze, editura şi agentul meu i-au cerut să mai scrie o carte, „să-şi consolideze reputaţia”. Dar Patricia Highsmith avea să dezvolte cele opt pagini scriind nu un roman de suspans, ci un roman despre o relaţie lesbiană. „Harper & Bros. a respins manuscrisul Carol, aşa că am fost nevoită să-mi caut o altă editură americană – spre regretul meu, întrucât îmi displace profund să schimb editurile. Carol s-a bucurat de câteva recenzii conştiincioase, respectabile, atunci când a apărut, în ediţia cu copertă cartonată, în 1952. Însă adevăratul succes l-a cunoscut abia un an mai târziu, odată cu apariţia ediţiei broşate, care s-a vândut într-un milion de exemplare şi a avut, fără îndoială, mai mulţi cititori”. Cartea a avut succes mai cu seamă pentru deznodământul fericit – personajele tuturor cărţile scrise pe acea vreme cu subiecte asemănătoare se prăbuşeau şi eşuau.
Pe scurt, scriitoarea a spus povestea unei tinere de 21 de ani, vânzătoare într-un magazin de păpuşi, în care apare o femeie frumaosă de care se îndrăgosteşte; în câteva luni, între ele începe o relaţie de iubire. Femeia se afla într-un divorţ, soţul pune pe urmele ei un detectiv, o şantajează cu dezvăluirea relaţiei nepermise şi obţine custodia deplină a copilului. Dar niciuna dintre cele două nu cedează.
„Raportul dintre doi bărbaţi sau două femei – scrie Patricia Highsmith – poate fi absolut şi perfect, aşa cum nu poate fi niciodată între un bărbat şi o femeie. Poate unii oameni îşi doresc, pur şi simplu, asta”. Şi încă: „Între voluptatea unui sărut şi ceea ce fac în pat un bărbat şi o femeie, mie mi se pare că e doar o diferenţă de nuanţă. Un sărut, de exemplu, nu trebuie minimizat şi valoarea lui nu trebuie judecată de niciun străin. Mă întreb dacă bărbaţii ăştia îşi apreciază plăcerea punând în balanţă doar dacă acţiunile lor duc la conceperea unui copil sau nu, mă întreb dacă găsesc mai voluptoase întâlnirile în urma cărora se naşte un copil. În definitiv, e o chestiune de plăcere şi nu are nici un rost să compari plăcerea de a mânca o îngheţată cu cea de a urmări un meci de fotbal, sau să compari un concert de Beethoven cu a o admira pe Mona Lisa. Am să las asta în seama filosofilor”.
Pentru perioada anilor 40-50, cartea Patriciei Highsmith era extrem de curajoasă.
Patricia Highsmith – „Carol”. Traducere din limba engleză şi note de Ioana Văcărescu. Editura Litera, colecţia BuzzBooks. 300 pag.