O carte pe zi: „Moartea vine pe Bahlui”, de Radu Părpăuţă. Două crime au loc în jurul acestui plic
În urmă cu două zile prezentam la această rubrică cea mai recentă carte a scriitorului ieşean Radu Părpăuţă. Născut în 1955, Radu Părpăuţă a studiat la Facultatea de rusă-română a Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, a fost pe rând profesor de ţară, bibliotecar, documentarist, ghid turistic, traducător, ziarist, calitate în care a ajuns de la redactor la redactor şef-adjunct şi redactor şef al revistei Timpul. A publicat mai multe traduceri şi câteva volume de proză (proză scurtă, dar şi romane). Romanul de faţă a apărut înaintea volumului de povestiri prezentat săptămâna trecută, scrie Mediafax.
Este vorba de un roman aparent poliţist, în cheie parodică, cu mai toate ingredientele genului, inclusiv două crime şi numeroase aluzii livreşti.
Editorul plusează şi susţine că este vorba „de un policier mai surprinzător şi mai inteligent decât ale lui Raymond Chandler sau ale specialiştilor scandinavi ai genului poliţist. Citiţi-l pe plajă, în autobuz sau metro, ascuns printre hârtii la birou şi fiţi convinşi că veţi renunţa la masa de prânz şi cină ca să-l terminaţi de citit până la ultima frază”.
Eroul e un ziarist ieşean get-beget pus la treabă de un şef fireşte nesuferit, care l-a smuls din patul unei amante ca să scrie despre asasinarea unui boschetar. Erou care se descrie astfel: „geanta bej de umăr de care nu se desparte niciodată, cowboy boots-ii şi chiloţii imprimaţi cu steagul USA – semnele lui distinctive în urbea de gogomani”; locuieşte într-un „blocoteţ ceauşist ca toate celelalte: coşcovit, cu inscripţii pe pereţi dovedind potenţele sexuale fabuloase ale naţiei, cu paliere puţind vag a urină în penumbra becurilor chioare”; toate se petrec în apropierea unui râu emblematic: „prin uşă pătrunde izul insinuant şi indescriptibil al Bahluiului, iubitul şi murdarul nostru râu. Zeama lui fadă şi tulbure o simt prin toţi porii. Îmi place. În definitiv aici m-am născut”. Eroul se întreabă mereu ce-ar face în locul lui celebrul Philip Marlowe – el socotindu-se vestitul detectiv Cosma Răcoare, alias Filip Mârlău de pe Bahlui. Limbajul e un amestec de modernism şi tradiţionalism, cu trimiteri livreşti şi jocuri intertextuale – probabil, în spirit postmodern, din convingerea că literatura nu se mai poate scrie decât parodic. Medii diverse descrise halucinant: morga, cimitirul, lumpenii, noii îmbogăţişi de după Marea Îmbrânceală din Decembrie 89.
Foarte pe scurt, un proaspăt îmbogăţit, Toader Vartan, ajunge în posesia unui plic fără niciun ban în el, dar mai valoros decât orice din jur: „Pe acest pliculeţ avem lipit un timbru Cap de bour, în valoare de 108 parale. Iată semnele: stema Principatului Moldovei, goarna postală şi steaua cu cinci colţuri. Iar aici scrie cu litere chirilice «porto scrisori». Uitaţi-vă şi la dată: 25 ianuarie 1859, la o zi după Unire.” Doi criminali îl ucid pe Toader Vartan, îi aruncă trupul peste balustrada Podului Roş, bufnitura căzăturii îl trezeşte din somn pe Costăchel, boschetar care dormea sub pod, care caută prin buzunare cadavrul, gândidu-se că va găsi ceva bani de băutură şi dă peste pliculeţul îngălbenit ascuns în căptuşeala haine. Şi-a dat seama despre ce e vorba, boschetarul fiind un fost profesor de limba română. Timbrul valora peste 50.000 de euro. Dar cei care l-au ucis pe Vartan, în vor ucide şi pe el. Iar Cosma Răcoare investighează prin medii diverse, până ajunge să afle ce s-a petrecut.
Pe ultima copertă a cărţii, O Nimigean scrie: „Radu Părpăuţă, o spun din capul locului, are de partea lui geniul limbii. Vigoarea moldavă a acestuia, pornită din Neculce şi trecând prin Negruzzi, Creangă, Sadoveanu, amorţise după Al.O. Teodoreanu. Cu Părpăuţă se reînzdrăveneşte miraculos – mai ales dacă ţinem seamă de cacofonia din jur -, cu hâtroşenie şi chiar cu o anumită dezabuzare, aliniindu-şi organic rafinamentul cărturăresc (autorul fiind umblat prin marile literaturi, mai cu seamă prin cea rusă, din care a şi tradus consistent), fără a trăi din nostalgii, ci probându-şi prospeţimea genuină dincolo de ele”.
Radu Părpăuţă – „Moartea vine pe Bahlui”. Editura Junimea, colecţia Ficţiune şi infanterie. 226 pag.