O carte pe zi: „General Henri Berthelot – Jurnal şi corespondenţă 1916-1919”. Generalul francez a manifestat faţă de România o dragoste profundă
„Primim în fiecare zi dovezi de prietenie din partea românilor. Ieri mi-a fost adusă o superbă placă de marmură, în partea de jos cu efigia Reginei în relief, care este pur şi simplu o operă de artă. Diplomele, titlurile de nobleţe şi adresele nu lipsesc nici ele şi mi-ar trebui un apartamnet special pentru a le aşeza acolo pe toate. 10 decembrie 1918”, scrie Mediafax.
După ediţia din 2002 de la Editura Militară, iată o nouă apariţie a jurnalului şi corespondenţei generalului care a devenit un erou al României, simbolizând susţinerea Franţei în acele timpuri grele ale Primului Război Mondial, pentru care s-a format un adevărat cult (ţăranii simpli l-au numit „Taica Berthelot”, numele său a fost pomenit în cântece de luptă, a fost numit cetăţean de onoare al României şi a fost recompensat primind o mică proprietate în România). Este vorba de o nouă – şi excelentă – traducere şi mai ales de un studiu introductiv care devine o amplă prezentare a generalului (aproape 70 de pagini).
Este folosită aceeaşi ediţie publicată de profesorul american Glenn E. Torrey, de la Emporia State University Bellevue, Washington, cel care nota „Jurnalul de faţă oferă accesul la însemnările zilnice ale lui Berthelot, dintr-o perioadă care a purtat poporul român între agonie şi extaz. Notele dedicate de Berthelot României au fost considerate de el însuşi ca reprezentând mai mult decât o datorie de conştiinţă şi nu numai una personală. Generalul francez a manifestat faţă de această ţară şi faţă de poporul ei o dragoste profundă şi cordială. În ultimii ani ai vieţii, el s-a referit în mod frecvent la România ca la a doua mea patrie, unde mi-am lăsat o bună parte a inimii. Experienţa istorisită în paginile jurnalului a fost atât de importantă pentru el, încât cele din urmă luni pe care le-a trăit s-au constituit într-o adevărată cursă, cu sine şi îndeosebi cu timpul ce curgea implacabil, pentru a încheia revizuirea textului în vederea unei eventuale publicări”.
Jurnalul începe la 1 octombrie 1916, ziua în care generalul a plecat către România, şi se încheie la 5 mai 1919. A notat zilnic ceea ce considera demn de reţinut. „O idee intersantă şi cu totul avantajoasă pentru document – scrie profesorul Florescu într-o notă asupra ediţiei -, a fost aceea ca în textul să fie inserată şi o parte a corespondenţei purtate de Berthelot cu Louise şi Geprges, cumnata şi nepotul său.(…) Jurnalul şi corespondenţa generalului Berthelot refac imaginea de ansamblu a unor importante evenimente consumate în anii primului război mondial în România, dar şi în Rusia, Franţa, Grecia, Bulgaria etc. Semnificaţia lor esenţială rezidă în privilegiul de a fi consemnat fapta mirabilă a realizării României Mari, cu drumul ei complicat, dar aflat într-o permanentă ascensiune, din care nu au lipsit căderile şi înfrângerile trecătoare”.
General Henri Berthelot – „Jurnal şi corespondenţă. 1916-1919”. Editura Junimea, colecţia Memoria clepsidrei. Traducere din limba franceză de Oltiţa Cîntec. Ediţie, studiu introductiv şi indice de Gheorghe I. Florescu. 372 pag.