O carte pe zi: „Regândirea infidelităţii. O analiză a relaţiilor de cuplu”, de Esther Perel. Lucrarea surprinde multiplele faţete ale relaţiilor interumane

Mulţi oameni s-au întrebat de când lumea şi continuă să se întrebe: Ce îi determină pe oameni să calce strâmb, uneori chiar şi atunci când au o căsnicie fericită? De ce doare atât de mult trădarea? Ce înseamnă, de fapt, infidelitatea? Ce aşteptări avem în clipa în care ne căsătorim? Dar atunci când trădăm încrederea celui de lângă noi? Există oare căsnicii ferite pe vecie de teribilul spectru al adulterului? Poate o relaţie extraconjugală să salveze o căsnicie?

 

Mulţi psihologi au răspuns de-a lungul timpului acestor întrebări. Între ei, şi terapeutul Esther Perel, care oferă răspunsuri neaşteptate şi, de multe ori, în contradicţie cu ceea ce majoritatea oamenilor consideră ca fiind moral. Esther Perel este unul dintre cei mai apreciaţi psihologi şi terapeuţi din întreaga lume. În cei aproape 30 de ani de carieră, şi-a dedicat pasiunea şi ingeniozitatea salvării cuplurilor care se confruntă cu probleme în viaţa intimă şi au uitat ce este pasiunea. Bestsellerul ei internaţional, „Inteligenţa erotică. Reconcilierea vieţii erotice cu viaţa de familie” (apărut în traducere tot la Curtea Veche, în 2016), a fost tradus în 24 de limbi. Perel este profesoară la Universitatea Columbia şi membră a Academiei Americane a Terapeuţilor de Familie, scrie Mediafax.

 

Cartea de faţă reprezintă revenirea spectaculoasă a autoarei după succesul acelui volum.

 

În „Regândirea infidelităţii”, scriu editorii, nu se discută doar despre infidelitate, aşa cum ar putea induce în eroare titlul cărţii. Lucrarea surprinde multiplele faţete ale relaţiilor interumane, analizând cu neaşteptat de multă îngăduinţă şi meticulozitate atitudini personale şi culturale privind căsnicia, dorinţa, datoria faţă de familie şi împlinirea personală. Visul mărturisit al autoarei a fost de a provoca o discuţie sinceră între cititor şi partenerul său de cuplu despre ce mai înseamnă în ziua de astăzi iubirea, fidelitatea, pasiunea, adevărul şi iertarea.

 

Cartea nu conţine reţete miraculoase pentru a depăşi dureroasa criză sentimentală provocată de un adulter, ci mai degrabă idei, teme de reflecţie şi instrumente care să îi aline şi să îi facă mai puternici pe cei cu inima frântă, fie că sunt soţi trădaţi, fie amanţi care s-au săturat să fie mereu pe locul al doilea.

 

„Când căutăm privirea altuia, nu e întotdeauna partenerul nostru cel căruia îi întoarcem spatele, ci persoanei care am devenit. Şi nu căutăm neapărat pe altcineva, ci pe noi înşine, într-o altă versiune”, susţine Esther Perel. „Într-o relaţie, trădarea ia multe forme: desconsiderare, neglijare, violenţă, indiferenţă. Trădarea sexuală este doar un mod de a-ţi răni partenerul, iar de multe ori, victima unei trădări nu este victimă în căsnicie. Idilele sunt mai puţin legate de sex şi mai mult de dorinţă: dorinţa de atenţie, de a te simţi special, de a te simţi important. Structura unei aventuri este faptul că nu poţi avea nicicând iubitul acela, iar asta ţine dorinţa vie. Ăsta e un mecanism al dorinţei, deoarece incompletitudinea, ambiguitatea te fac să doreşti ceea ce nu poţi să ai. Suntem ispitiţi de puterea fructului oprit”, continuă Esther Perel, care susţine că majoritatea celor care îşi înşală partenerii de viaţă sunt monogami declaraţi.

 

Atunci când o persoană decide să cadă pradă ispitei sexuale, susţine psihoterapeutul, ea caută, de fapt, o altă faţă a sa. „Este uşor să judeci un om şi să-l pui la zid pentru că a făcut sex cu altcineva decât soţia sa, însă infidelitatea nu este niciodată în alb şi negru, ci într-o varietate de culori. Şi nu are legătură cu iubirea. Poţi să-ţi iubeşti foarte mult soţia şi familia şi, totuşi, să calci strâmb. Se întâmplă să ajungi într-un punct al vieţii tale în care, nemulţumit de ceea ce ai devenit, ca om, ca soţ, ca tată sau profesional, să-ţi doreşti să evadezi. Să fii alt om pentru o persoană nouă, străină, care nu ştie absolut nimic despre tine. Să fii liber să dai frâu liber fanteziilor care te-au bântuit o viaţă, să joci un rol pe care nu ţi-l permiţi altfel, să fii tu însuţi, dincolo de haina căsătoriei, să poţi fi alt om decât soţul unei femei, tatăl unor copii, omul aflat pe o anumită treaptă profesională. O aventură te poate scoate din banal, te face să trăieşti într-un univers paralel celui în care nu te mai regăseai, iar asta nu este neapărat ceva rău”, spune Esther.

 

„Am consiliat zeci şi sute de cupluri afectate de infidelitate şi trebuie să spun că, în majoritatea cazurilor, o idilă nu a făcut decât să sudeze relaţia, i-a ajutat pe cei doi parteneri să pună pe masă frustrările care îi bântuiau şi pe care nu aveau curaj să şi le expună unul altuia, să rezolve nişte probleme vechi care îi făceau nefericiţi. Odată ieşită la iveală aventura unui dintre ei, vinovatul a simţit că nu mai are nimic de pierdut şi a recunoscut sincer toate motivele care îi aduceau nefericire şi pe care altfel nu ar fi avut curaj să le expună celuilalt. Nu întotdeauna infidelitatea trebuie să ducă la divorţ, ci la confruntarea cu problemele şi la găsirea celor mai bune soluţii pe termen lung. Unele aventuri sunt clopotele de înmormântare pentru o relaţie care era pe moarte, dar altele deschid uşa unor noi posibilităţi. Această dezordine din viaţa lor poate face ordine. Vor avea discuţii profunde, sincere, deschise, aşa cum nu au avut niciodată, iar partenerii care nu mai erau interesaţi sexual devin înfierbântaţi de dorinţă. Frica de a pierde ceva reaprinde dorinţa. Privesc aventurile dintr-o perspectivă duală: durere şi trădare pe de o parte şi pe de altă parte dezvoltare şi căutare de sine. Le spun adesea celor care vin la mine: prima voastră căsnicie s-a încheiat! Aţi vrea să o clădiţi pe a două împreună?”, susţine doctor Perel.

 

Definiţia aventurii

 

„Pe vremuri, monogamia înseamnă o persoană pentru toată viaţa. Acum, monogamia înseamnă câte o persoană pe rând. Pe vremuri ne căsătoream şi făceam sex pentru prima dată. Acum ne căsătorim şi încetăm să mai facem sex cu alţii. Ideea este că monogamia nu are legătură cu iubirea. Estimările arată că procentajul celor care înşală este între 26 şi 75%. În fond, noi înşine suntem contradicţii ambulante. În timp ce 95% dintre noi spunem că este îngrozitor să înşeli şi să minţi în privinţa unei aventuri, tot atâţia dintre noi spunem că am face acelaşi lucru dacă ar fi cazul. Mie, personal, îmi place această definiţie a unei escapade amoroase extramaritale, formată din trei elemente: o relaţie secretă care e inima unei aventuri, o anume legătură emoţională mai slabă sau mai puternică şi o alchimie sexuală. Alchimie e cuvântul-cheie pentru că entuziasmul erotic e atât de mare, încât sărutul pe care doar ţi-l imaginezi poate fi la fel de puternic şi de fermecător ca atunci când faci dragoste ore întregi. Aşa cum a spus Marcel Proust, imaginaţia noastră e cea responsabilă de iubire şi nu cealaltă persoană”.

 

Esther Perel – „Regândirea infidelităţii. O analiză a relaţiilor de cuplu”. Editura Curtea veche. Traducere din engleză de Nicoleta Dascălu. 398 pag.