O carte pe zi: „Români şi unguri, 1945-2018”, de Petre Ţurlea. Cazul Transilvania

Acum, aceeaşi editură ploieşteană Karta Graphic a lansat pe piaţă trei volume masive despre raporturile dintre români şi unguri în ultimul secol, bazate numai pe documente. Primele două au fost prezentate la această rubrică în urmă cu câteva săptămâni, scrie Mediafax.

 

În acest al treilea volum, autorul se ocupă de perioada 1945-2018, dar numai unele probleme ale relaţiilor dintre aceştia, cele mai importante în evoluţia generală a acestor relaţii: încercarea ungurilor de a-şi menţine stăpânirea asupra unei părţi a Transilvaniei şi după înfrângerea Ungariei şi Germaniei în al Doilea Război Mondial, încercare nereuşită; obţinerea unui statut privilegiat al ungurilor din România în raport cu cel al românilor, în schimbul susţinerii Partidului Comunist Român în lupta lui pentru acapararea puterii politice, încercare reuţită; constituirea Regiunii Autonome Maghiare, cu sprijinul lui Stalin; Evoluţia Regiunii Autonome Maghiare; relaţiile dintre români şi unguri după 1989. Petre Ţurlea afirmă că rămân o serie de alte probleme care ar trebui tratate; aşa cum rămân de tratat şi relaţiile neconflictuale dintre români şi unguri în perioada respectivă, chiar dacă acestea au fost puţine în raport cu cele prezentate.

 

Textul consemnând unele aspecte ale evoluţiei Regiunii Autonome Maghiare are ca autoare pe Claudia Tişe, care are o lucrare de doctorat pe această temă, la Universitatea din Oradea, lucrare larg apreciată; îndrumător prof.univ.dr. Mihai Drecin. Autorul volumului de faţă nu a influenţat cu nimic capitolul respectiv.

 

Dăm cuvântul istoricului, pentru concluzii:

„În raporturile dintre români şi unguri, în perioada 1945 – 2018 predomină nota conflictuală. Motivul este cel vechi: Transilvania. Asupra acesteia, dreptul de stăpânire al românilor este evident, din punct de vedere istoric, dar şi datorită ponderii demografice. însă acest drept este permanent contestat de unguri. Hotărârea României de a aniversa cum se cuvine Centenarul Marii Uniri a produs riposta Ungariei, care a anunţat că o să comemoreze în 2020, Centenarul Tratatului de la Trianon; dorindu-se demonstrarea caracterului > al acestuia. Şi pentru ca demonstrarea să fie eficientă, s-a alocat pentru aceasta o sumă imensă de 300 milioane euro. Ca de obicei, răspunsul României la Campania împotriva ei este minor.

 

Se impune o comparaţie între comportamentul fiecăruia din cei doi pretendenţi la stăpânirea Transilvaniei faţă de celălalt. Românii nu au asociat niciodată afirmarea dreptului lor cu acţiuni antimaghiare, în afara celor de apărare; le-au cerut ungurilor doar să respecte Ţara în care trăiesc, unde este loc pentru toţi. În schimb, de fiecare data când au avut Puterea, ungurii au organizat şi pus în practică purificarea etnică a regiunii, prin toate mijloacele posibile: începând cu asasinarea în masa a românilor şi terminând cu alungarea lor. Purificarea etnică a fost practicată intens în perioada 1940 1944. În timpul ocupaţiei horthyste, în perioada 1952 – 1968, în timpul existenţei Regiunii Autonome Maghiare; în perioada începută prin evenimentele din decembrie 1989. Aşadar, aşa au făcut mereu: un naţionalism şovin violent, transmis de la o generaţie la alta, cultivat pe toate căile, poate fi constatat ca trăsătură dominantă. Faptul duce la convingerea românilor că înfiinţarea Ţinutului Secuiesc autonom va provoca o nouă perioadă de asuprire maximă a lor; şi, ungurii tot nu vor fi mulţumiţi, pentru că dezideratul lor maximal este Ungaria Marc.

 

Este o concluzie: cei aflaţi în fruntea României ar trebui să cunoască Istoria, pentru a nu repeta greşelile vremurilor trecute.”

 

Petre Ţurlea – „Români şi unguri. Volumul III: 1945-2018”. Editura Karta Graphic. 584 pag.