La uşă apare Kra, o cioară sentimentală, dotată cu darul vorbirii, cu vervă, umor şi aplomb, venită pe post de dădacă, companion, analist, vindecător care promite că va rămâne până nu vor mai avea nevoie de ea. Ce se va întâmpla mai departe?
Un debut extraordinar al englezului Max Porter (născut în 1981), care îmbină poemul în proză cu fabula şi eseul despre durere, într-un număr foarte mic de pagini. O carte care a fost răsplătită cu Premiul Dylan Thomas 2016 şi Premiul Sunday Times pentru tânărul scriitor al anului 2016, finalistă la Premiul National Book Critics Circle John Leonard (SUA), a fost vândută în Marea Britanie în peste 100.000 de exemplare, tradusă în peste 20 de limbi). Drepturile de ecranizare au fost achiziţionate de Pulse Films, scrie
Mediafax.
„La patru sau cinci zile de la moartea ei, stăteam singur în camera de zi şi mă întrebam ce să fac. Mă învârteam pe acolo, aşteptam să treacă şocul, aşteptam ca din modul aparent organizat în care-mi petreceam zilele să răsară un sentiment bine definit. Copiii dormeau. Eu beam. Fumam ţigări răsucite la fereastră. Simţeam că poate principala consecinţă a dispariţiei ei avea să fie că eu urma să devin pentru totdeauna un organizator, un creator de liste care face schimb de clişee de recunoştinţă cu alţii, un arhitect mecanic al rutinelor pentru nişte copii mici fără mamă. Durerea mi se părea cvadridimensională, abstractă, vag familiară. Mi-era frig. S-a auzit soneria de la intrare şi m-am pregătit sufleteşte pentru încă o dovadă de bunătate”.
Dar la uşă se află Kra, o cioară sentimentală, dotată cu darul vorbirii, cu vervă, umor şi aplomb, venită pe post de dădacă, companion, analist, vindecător care promite că va rămâne până nu vor mai avea nevoie de ea. Va rămâne cu cei trei pe perioada doliului, până când familia începe să se vindece. Realitate sau himeră? Are puţină importanţă din momentul în care rezultatul e aducerea la viaţă a celor trei. Explorând pe rând gândurile tatălui, ale celor doi băieţi şi ale Corbului, Max Porter dă viaţă durerii, lipsei persoane iubite, regretelor, furiei, negării, toate sentimente uşor de recunoscut. Puterea imaginaţiei şi a cuvintelor în procesul de vindecare.
Un roman-poveste-fabulă încântător.
Max Porter – „Durerea e o făptură înaripată”. Editura Pandora M. Traducere din engleză de Mihaela Buruiană. 122 pag.