O carte pe zi: „Dragostea 3D. Poeme”, de Raluca Zenga. O autoironie acidă
Textul acesta de prezentare s-ar putea foarte bine numi „Surpriza Zenga”. Raluca Zenga e soţia celebrului portar italian Walter Zenga, o femeie extrem de frumoasă. Cei doi s-au cunoscut în aeroport, la Milano, au călătorit cu acelaşi avion şi în timpul zborului s-a înfiripat şi povestea lor se iubire. Se întâmpla în urmă cu vreo 14 ani – idila a debutat în 2003, în perioada în care italianul antrena echipa FC Naţional. Un an mai târziu cei doi s-au căsătorit, între timp au doi copii, scrie Mediafax.
Raluca Zenga e o femeie independentă care scrie, a publicat mai multe volume până acum în care şi-a povestit experienţa de mamă. Cărţile au fost foarte căutate. Dar surpriza a venit la începutul verii anului trecut. La aceeaşi editură Integral, Raluca Zenga a publicat un volum de versuri!
„Debutul poetic al Ralucăi Zenga va lua prin surprindere establishmentul literar! – scrie fără emoţii Dan-Silviu Boerescu într-unul dintre cele trei texte care însoţesc ediţia de poeme. Nu-i va surprinde, însă, pe cei care o cunosc de aproape, deja familiarizaţi cu stilul ei de viaţă, punctat adesea cu momente extravagante. > exemplară şi soţie de cursă lungă, neconvenţionala Raluca nu s-a abandonat niciodată în mrejele ademenitoare ale unei existenţe casnice, domestice, confortabile. Dimpotrivă, flamboaianta făptură feminină a evadat constant din acest rol social, afirmându-şi pregnant autonomia de expresie şi mişcare. Raluca refuză să fie o anexă a faimosului ei partener şi îşi conturează semnificativ prezenţa în spaţiul public.
Volumul de debut literar marchează încă o etapă a acestui demers. Formulările directe, de o senzualitate debordantă, cascadele de cuvinte hot-hot-hot şi sintagmele nerespectând cutumele moralei desuete sunt dublate – smart! – de o autoironie acidă, care nu menajează nicio clipă şinele auctorial. Bântuită de reverii erotice care transcend epidermicul, Raluca surclasează posibilele dezvoltări telenovelistice, introducând nuanţe relativizante, care devalorizează din start feluritele melancolii copulatorii. La limită, asistăm la un spectaculos dar, totuşi, > al unei Lolite eterne, surprinsă de toate poftele ei necenzurate într-un ditamai >, posibilă şi inspirată metaforă a poeziei dezinhibate”.
Iată un exemplu de poem („Consolare”) care susţine părerile criticului:
„Femeia pe care îmi plăcea s-o cred a mea şi-a făcut o iubită,
deşi insistă să-mi spună că sunt doar prietene.
Găsesc acum urmele nopţilor pe care le petrec împreună,
lenjeria intimă străină care se usucă pe caloriferul din baie
Şi fire de păr, alge incandescente, blocate în scurgerea de la duş –
Pentru că femeia mea iubeşte o roşcată:
>
mă aştept să găsesc pistruii ei în pat,
Când i-au căzut de pe piept şi coapse în foametea sărutului.
Nu recunosc, dar îmi place să dorm în parfumul ei, în mirosul lor
Şi refuz cu zilele să schimb asternuturile.
Sunt atât de sincere când nu se ştiu privite,
atingerile lor cu cea mai pură formă
Are origini undeva într-un Eden înainte de Adam,
Eva şi Eva cu degetele împletite.
Ar trebui să mă simt furibund de gelozie, sfâşiat de excludere însă
freamăt cu jubilaţia unui secret doar al meu,
Când adorm abia rezist să nu le ating tălpile moi
care atârnă peste marginea patului,
sau un sân ca un fruct copt strivit între perne”.
Raluca Zenga – „Dragostea 3D. Poeme”. Ediţie ilustrată de Emil Rebedea. Editura Integral. Repere critice – Valentin Iacob, Melinda Miţulescu, Dan-Silviu Boerescu.