Filmul „Touch Me Not”, de Adina Pintilie, a fost nominalizat la premiul European Discovery 2018

 

Nominalizările au fost stabilite de un juriu din care au făcut parte Katriel Schory, din Israel, în calitate de membru în conducerea EFA, şi criticii Mihai Chirilov, din România, Azize Tan, din Turcia, Isabelle Danel, din Franţa, Robbie Eksiel, din Grecia, şi Michael Pattison, din Marea Britanie, ca reprezentanţi ai FIPRESCI, Federaţia Internaţională a Criticilor de Film.

 

Lista nominalizărilor cuprinde „Girl” (coproducţie Belgia/ Olanda, în regia lui Lukas Dhont), „One Day/ Egy nap” (din Ungaria, de Zsófia Szilágyi), „Scary Mother/ Sashishi Deda” (Georgia/ Estonia, scris şi regizat de Ana Urushadze), „The Guilty/ Den Skyldige” (Danemarca, de Gustav Möller), „Those Who Are Fine/ Dene Wos Guet Geit” (Elveţia, de Cyril Schäublin) şi „Nu mă atinge-mă/ Touch Me Not” (România/ Germania/ Republica Cehă/ Bulgaria/ Franţa, de Adina Pintilie).

 

Cei aproximativ 3.500 de membri ai Academiei de Film Europene vor alege câştigătorul.

 

Cea de-a 31-a ediţie a galei EFA va avea loc pe 15 decembrie, la Sevilla, în Spania.

 

În vârstă de 38 de ani, Adina Pintilie a regizat şapte scurtmetraje şi două mediumetraje. Producţiile „Nu te supăra, dar…” (2007) şi „Oxigen/ Oxygen” (2010) au fost prezentate în peste 50 de festivaluri internaţionale, iar scurtmetrajul coregizat cu George Chiper „Balastiera#186” (2007) a fost selectat la Festivalul de film de la Locarno 2008 şi a câştigat premiul al doilea la Festivalul Internaţional de Film de la Miami şi menţiunea specială a Festivalului de la Trieste, în 2009.

 

Lungmetrajul „Nu mă atinge-mă” a primit, în luna februarie, la Festivalul de la Berlin, premiul Ursul de Aur şi trofeul pentru cel mai bun debut. Filmat între anii 2015 şi 2017, cu o distribuţie mixtă de actori profesionişti (Tomas Lemarquis, Laura Benson) şi persoane reale, „Nu mă atinge-mă” este o explorare personală care pune sub semnul întrebării ideile preconcepute despre intimitate, ca aspect fundamental al existenţei umane.

 

Razvan Tupa, razvan.tupa@mediafax.ro

INTERVIU: Martin Sodomka, despre succesul cărţilor sale pentru copii: Am mers împotriva curentului

 

BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Scriitorul ceh Martin Sodomka, invitat în România la lansarea cărţii sale „Cum să construieşti un automobil”, a explicat într-un interviu MEDIAFAX motivul pentru care volumele lui pentru copii au succes: „Am vrut ca eroii să fie puţin huligani, de aceea am ales animalele ce nu sunt aşa bine văzute”.

 

Scriitorul ceh Martin Sodomka a povestit pentru MEDIAFAX cum a reuşit să se transforme dintr-un grafician specializat în designul copertelor în inventatorul unei întregi serii bestseller pentru copii. În timpul vizitei sale în România, care a avut loc la sfârşitul lunii septembrie, scriitorul s-a întâlnit cu copii şi a lansat volumul „Cum să construieşti un automobil”, publicat la editura Corint, în cadrul Raliului Memorial Giurgiu 1904, un eveniment dedicat pasionaţilor de vehicule istorice.

 

Prezentăm mai jos interviul acordat de Martin Sodomka agenţiei de presă MEDIAFAX:

 

Reporter: Cum aţi ajuns să scrieţi cărţi tehnice pentru copii?

 

Martin Sodomka: Procesul prin care am ajuns să scriu cărţi pentru copii este lung. Timp de douăzeci de ani am lucrat ca designer pentru copertele cărţilor pentru copii. La un moment dat, numărul comenzilor pentru aceste cărţi a scăzut şi atunci i-am propus unui prieten specializat pe cărţile pentru copii publicate în străinătate să lucrez pentru aceste volume. El mi-a spus că are nevoie de un ilustrator şi nu de un grafician şi aş fi fost plătit destul de puţin. Pe de altă parte, repararea maşinilor vechi este pasiunea mea. Aveam în garaj o Skoda Octavia din 1963 demontată complet. Aşa că i-am propus acelui prieten să fac o carte despre această maşină pe înţelesul copiilor. Am vrut să fie o investiţie bună şi din punct de vedere financiar. Am început să lucrăm şi am hotărât să facem cartea pentru a fi vândută în străinătate şi să aibă un caracter non-fiction.

 

Reporter: Dar volumul conţine şi multă ficţiune.

 

Martin Sodomka: Am inventat nişte personaje care să se ocupe de repararea maşinilor de la A la Z şi aşa a început volumul să semene a beletristică. Prietenul mi-a spus că o combinaţie între ficţiune şi non-ficţiune nu prea se caută în străinătate. Eu nu am vrut să renunţ la personajele pe care le-am inventat şi m-am hotărât să editez cartea în Cehia pe cont propriu. Cartea a ajuns bestseller şi, de şapte sau opt ani, se află în topul vânzărilor de carte şi a fost tradusă în 18 limbi. Prietenul cu pricina nu se mai ocupă de vândutul cărţilor în străinătate, dar am rămas în continuare amici.

 

Reporter: Cum aţi ajuns la o legătură atât de strânsă cu personajele?

 

Martin Sodomka: Am vrut ca eroii să fie puţin huligani şi de aceea am ales animalele care nu sunt aşa bine văzute. Este şobolanul, este vrabia şi este broscoiul. Practic sunt exact opusul animalelor de genul leului sau al vieţuitoarelor glorificate. Chiar şi aspectul cărţii am vrut să fie unul de volum folosit deja, care să sugereze că vine de la periferie.

 

Reporter: Venind cu experienţă în realizarea grafică a volumelor, a fost mai greu să scrieţi povestea?

 

Martin Sodomka: La vârsta de 43 de ani am descoperit că pot să scriu. Eu nu am pregătire umanistă, la origine sunt inginer specializat în construcţii de maşini. O să vă miraţi, dar nu copii mei au fost primii cititori, pentru că ei erau deja mari pe vremea aceea. Cartea a ieşit pe piaţă şi am descoperit că mulţi copii apreciază că îi consider oameni maturi, că nu îi privesc de sus.

 

Reporter: Care au fost primele reacţii?

 

Martin Sodomka: În primele luni, volumul a ajuns pe primele locuri în clasamentele de vânzări, dar prima întâlnire cu cititorii am avut-o abia după şase luni. La început, nu am comunicat deloc cu cititorii. Nici măcar atunci când am scris cartea nu m-am gândit la cititori, ci la mine cel de pe vremea când eram copil. La prima întâlnire cu copiii m-a surprins cât de bine au înţeles ce se întâmplă în povestea mea.

 

Acest volum face parte dintr-o serie de patru cărţi şi este cel mai simplu. Cartea a treia este despre construcţia unei motociclete şi acolo am pagini întregi despre cutia de viteze. Descrierea ei e complicată. Cartea are două niveluri. Este planul de amuzament, care poate fi distractiv, şi nivelul tehnic, pe care îl poţi aprofunda dacă vrei. Toate piesele descrise în carte funcţionează şi toată partea tehnică a cărţii este verificată cu specialişti.

 

Reporter: Ce este cel mai greu la traducerea cărţilor dumneavoastră în altă limbă?

 

Martin Sodomka: Am preferat ca volumul acesta să fie tradus în engleză pentru ţări în care nu prea sunt traducători specializaţi în cehă. De exemplu, în China. Am luat cu traducătorul capitol cu capitol şi am analizat din punct de vedere tehnic, ca să avem termenii corecţi. În poveste sunt multe pasaje umoristice şi glume care uneori sunt intraductibile. Eroii cărţii vorbesc în argou, într-un limbaj puţin golănesc.

 

Reporter: Cum au ajuns cărţile dumneavoastră în expoziţii?

 

Martin Sodomka: Au fost trei expoziţii în Polonia şi în Cehia, la care am prezentat în alb-negru tot procesul prin care am ilustrat povestea. Cred că desenele în creion alb-negru arată mai bine decât color. Am lucrat un an la carte, dar tehnica mea este destul de lentă şi desenez de dimineaţă până seara. Cred că ar fi şi greu să fie plătită această muncă dacă nu aş edita eu pe cont propriu volumele. A fost un risc foarte mare atunci când am îndrăznit să public cartea pe banii mei, dar eram convins că efortul meu va fi încununat de succes. Nu ştiu dacă m-a influenţat vreo carte, dar am citit sute de volume pentru copii şi am mers împotriva curentului care impune cărţi foarte colorate pentru copii, culorile pe care le-am folosit sunt mai pale.

 

Martin Sodomka a lansat recent la editura Corint ediţia românească a volumului pentru copii „Cum să construieşti un automobil”. Sodomka s-a născut în 1968, la Svitavy, în Cehia, iar la origine este grafic designer. Din 2012 a publicat o serie de volume de „basme tehnice”, din care mai fac parte poveşti dedícate construcţiei unui avion, a unei biciclete şi a unei case.

 

În „Cum să construieşti un automobil”, şobolanul Arnie şi vrăbioiul Bill se apucă să construiască împreună o maşină şi încep să caute piesele de care au nevoie. „Lectura acestei cărţi îl va ajuta (pe copil, n.r.) să înţeleagă mecanica motoarelor, a ambreiajelor, a frânelor, a distribuitoarelor şi a multor alte componente auto”, arată editorii.