Paul Brinkley-Rogers a fost corespondent de război. A lucrat mulţi ani în Asia, în redacţia revistei Newsweek, unde a scris despre războaiele din Vietnam şi Cambodgia, dar şi despre moartea preşedintelui Mao şi miracolul economic japonez. În 2001, alături de o echipă de jurnalişti, a obţinut Premiul Pulitzer pentru modul în care a relatat despre lupta dintre guvernele Cubei şi Statelor Unite pentru custodia lui Elián González. Acum este pensionar şi trăieşte în Arizona. Cartea aceasta de memorii a apărut în 2016 în original, când autorul avea peste 70 de ani, scrie Mediafax.
Pe când avea 19 ani şi era marinar pe un vas american, Paul Brinkley-Rogers, timid şi atras de literatură, a întâlnit-o în portul Yokosuka pe Yukiko, o japoneză de 31 de ani. Era vara anului 1959. Au stat enorm de vorbă, dar nici măcar nu s-au sărutat. A urmat despărţirea şi, după peripeţiile unei întregi vieţi, Paul Brinkley-Rogers îşi dă seama, când trecuse de 70 de ani, că Yukiko a fost iubirea vieţii sale – „o poveste de dragoste neterminată care a fost, de fapt, şi o prietenie”, spune autorul. „Fusesem îndrăgostit de tine şi nu-mi trecuse. Nu-mi mai scriai, dar mi-ai rămas în minte, la început o prezenţă, după aceea un miros pe care-l simţeam în întuneric şi, mai apoi, o voce slabă, adusă de vânturile care străbăteau marea”.
O intelectuală pasionată, iubindu-i pe Gershwin, Debussy, Ravel şi Miles Davis sau poezia lui Dylan Thomas, Yukiko i-a împărtăşit lui Paul uluitoarele sale cunoştinţe de literatură, film şi poezie şi l-a încurajat, ba chiar i-a cerut să-şi folosească talentul pentru a deveni scriitorul care este astăzi. O femeie care l-a format ca om.
Yukiko ar fi trebuit să aibă, dacă mai trăia, peste 80 de ani când Paul Brinkley-Rogers şi-a publicat cartea. Ar fi vrut să ştie dacă mai era în viaţă, dar nu păstrase plicurile cu adresa şi orice căutare ar fi fost inutilă, pentru că în Japonia căutările online de persoane, în stil american, nu sunt deloc uşoare, legile de confidenţialitate sunt restrictive şi pe deasupra există diferite feluri de a scrie caracterele pentru un nume.
Cu toate acestea, Paul Brinkley-Rogers o invită, la finalul cărţii, să bea o cafea la cafeneaua lor favorită.
O carte fermecătoare.
Paul Brinkley-Rogers – „Bucuraţi-vă de fericirea voastră. Memorii”. Editura Publica, colecţia Narator. Traducere din limba engleză de Louis Ulrich. 366 pag.