INTERVIU cu Anton Svyatsky, curator la „Homo Deus”: Europa de Est constituie o comoară încă nedescoperită

Expoziţia „Homo Deus”, deschisă la Vacation Gallery din New York, reuneşte lucrările a şapte artişti din Europa de Est – crocodilePower (Rusia), Andrei Gamarţ (România), Claudia Larcher (Austria), Bianca Mann (România), Sàndor Szàsz (Ungaria), Lea Rasovszky (România) şi Roman Tolici (România). Expoziţia face parte din programul „Vacation” iniţiat de RSF Projects, care propune o formulă inedită de schimb cultural între scena de artă contemporană americană şi restul lumii şi este deschisă în perioada 1 – 31 august, scrie Mediafax.

Născut la Moscova, Anton Svyatsky este curator independent stabilit în New York, unde a absolvit Brooklyn College în 2013, fiind specializat în istoria artei şi filosofie.

Reporter: Ce are special selecţia lucrărilor din expoziţia „Homo Deus”?

Anton Svyatsky: A fost important să punem în lumină preocuparea artiştilor din Europa de Est pentru o serie de problematici globale acute şi de maximă actualitate – şi mă refer aici în special la procesul de alienare, de pierdere a identităţii prin care trece individul contemporan, într-o societate devorată de consumerism, modificată structural de continua dezvoltare a metropolelor transformate în malaxoare de destine umane, precum şi de amploarea dezvoltării tehnologice care redefineşte poziţia omului în planul larg al realităţii actuale. În consecinţă, am selectat lucrările care reflectau aceste teme. Galeria Mobius are un program excelent, care nu poate fi neapărat numit „local” sau „de nişă”, aşa că selecţia lucrărilor care să reflecte conceptul expoziţiei nu a constituit un impediment.

Toţi cei şapte artişti care sunt prezenţi în „Homo Deus” abordează în lucrările lor diverse aspecte ale schimbării globale, piesele selectate generează fără nicio îndoială un sentiment de anxietate sau teamă faţă de un viitor tehnologic ce pare că se întâmplă deja. Sunt lucrări care pun sub lupă posibilele implicaţii ale acestor metamorfoze pe care specia umană le parcurge, implicaţii pe care nu cred că le înţelegem deocamdată în profunzime, putem doar să le intuim mai degrabă, decât să le dăm o definiţie completă.

Reporter: Expoziţia face parte dintr-un proiect mai amplu, intitulat „Vacation”, iniţiat de RSF-projects, în SUA, poţi, te rog, să ne spui mai multe despre proiect, cum funcţionează, ce anume presupune şi de ce este important în contextul mai larg al schimburilor culturale de pe scena internaţională de artă contemporană?

Anton Svyatsky: Proiectul „Vacation” este o idee absolut fantastică. Este o platformă pentru un grup de galerii cu program expoziţional serios, ce generează impact internaţional, atent selectate, care sunt invitate să expună pe rând, fiecare pe parcursul unei luni, în New York. La rândul lor, galeriile incluse în proiect introduc pe scena de aici artişti care altfel nu ar putea fi văzuţi decât în cadrul târgurilor de artă contemporană – unde se ştie că scopul expunerii lor este mult mai limitat, la fel ca şi perioada de expunere (un târg durează, în medie, patru zile). În contextul de faţă, însă, prin proiectul „Vacation”, galeriile oferă publicului de aici posibilitatea de a experimenta pentru o perioadă mai amplă de timp fragmente din alte scene de artă decât cea locală. Este o ecuaţie din care toată lumea are de câştigat, la nivel de schimb cultural. Spre exemplu, aproape toţi artiştii incluşi în expoziţia „Homo Deus” expun pentru prima oară în New York.

Reporter: Cum percepi prezenţa artiştilor est-europeni pe scena de artă din vest?

Anton Svyatsky.: În general, nu există suficientă expunere în SUA a artiştilor din Europa de Est, or consecinţa acestei realităţi este lipsa de interes a publicului american faţă de ce se întâmplă pe această scenă. Sigur, mai sunt şi excepţii, însă acestea se aplică exclusiv în cazul artiştilor care s-au mutat în ţări din Vest, ajungând să trăiască, să lucreze şi să se bucure de reprezentare şi expunere pe aceste scene. Sigur, e o ecuaţie care ţine mult şi de gradul de dezvoltare a fiecărei regiuni/scene în parte. Spre exemplu, pentru a ilustra mai bine ce vreau să spun, în SUA există foarte multe galerii ce reprezintă artişti chinezi care sunt stabiliţi în China, lucrează şi trăiesc acolo, însă, dacă vorbim de reprezentare la nivelul artiştilor din Europa de Est, aproape toţi cei prezenţi pe scena de artă americană sunt stabiliţi în SUA. Din punctul meu de vedere, Europa de Est constituie o comoară încă nedescoperită, în care dospesc energii creative şi idei absolut fascinante, ce oferă perspective extrem de originale asupra a ceea ce înseamnă creaţia artistică a timpurilor noastre.

Reporter: Care sunt reperele pe care le capătă un vizitator al expoziţiei „Homo Deus”?

Anton Svyatsky: „Homo Deus” este o expoziţie care aduce în discuţie anxietăţile umane colective legate de viitor. După cum spuneam, am pus în dialog câţiva artişti ale căror lucrări disecă acelaşi problematici, fiecare având însă punctul său de vedere. În consecinţă, publicului i se propune practic o analiză în profunzime a acestor subiecte, realizată din unghiuri diferite. Intenţia mea a fost aceea de a provoca direct publicul spre această analiză; e ca atunci când luminezi un obiect din direcţii diferite. Fiecare dintre artiştii incluşi în expoziţie are propria sa complexitate în manipularea materialului, la nivel de tehnică şi de utilizare a referinţelor formale, astfel că vizitatorul va descoperi ceva diferit la fiecare dintre ei. De la pictură tradiţională până la instalaţie-obiect realizată în medii mixte, de la sculptură în bronz până la diferite forme de colaj, lucrările selectate pentru expoziţie pun în lumină referinţe şi practici artistice diferite. Dar tematica pe care o abordează este cea care constituie elementul de coeziune dintre ele. Nu aş putea spune că există vreo altă asemănare formală între ele, în afară poate de faptul că sunt preponderent figurative.

Reporter: Ce anume identifică aceste lucrări ca fiind artă est-europeană?

Anton Svyaysky: Nu există un element anume care să le pună eticheta de artă est-europeană – excepţie face doar originea artiştilor care le-au creat. În opinia mea, lucrările acestea sunt deosebite, atât la nivel formal, cât şi la nivel de intenţie, însă prefer să las publicul să decidă în dreptul său.