Batthyaneum rămâne în proprietatea Statului. Este cea mai veche instituţie de cultură din Transilvania

 

”Dosarul are ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios-administrativ formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României – Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România, care a respins prin Decizia nr. 3509/2015 cererea formulată de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia cu privire la retrocedarea Bibliotecii şi observatorului astronomic Batthyaneum din Alba Iulia”, se arată în comunicat.

 

Sentinţa Curţii de Apel Alba Iulia nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

 

Procesul a început, în 2015, fiind tradus testamentul din limba latină al episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány Ignác (1741-1798).

 

Batthyaneum nu este orice fel de bibliotecă, iar accesul este permis doar în baza unei autorizaţii, instituţia fiind de obicei închisă, iar exteriorul degradat nu vesteşte comoara ce se ascunde în interior.

 

Clădirea a fost iniţial o biserică, fiind transformată în 31 iulie 1798 în bibliotecă, din iniţiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány Ignác, cel care a pus bazele acesteia.

 

Printr-un testament scris în limba latină, Batthyány a donat biblioteca, împreună cu clădirea şi terenul, ”Provinciei Transilvania şi Bisericii Catolice”. Testamentul scris acum peste 200 de ani este principala probă în procesul civil care a început în noiembrie 2015, la scurt timp după ce Guvernul a respins cererea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia privind retrocedarea bibliotecii, filială a Bibliotecii Naţionale.

 

Batthyaneum este cea mai veche instituţie de cultură din Transilvania, fiind un adevărat muzeu al cărţilor rare. Biblioteca deţine manuscrise din mai multe domenii, între care literatură, istorie, drept, religie, astronomie, alchimie, iar de anumite exemplare sunt interesaţi cercetători din întreaga lume.

 

Aici se păstrează 80% din cartea medievală occidentală a României şi 70% din incunabulele ţării, acestea fiind primele tipărituri, care au apărut între anii 1450 şi 1500, şi se realizau prin gravarea textului în lemn. Una dintre cele mai preţioase cărţi ale bibliotecii este un fragment dintr-un manuscris carolingian, datând din anul 810, scris în latină, cu cerneală de aur, cunoscut sub denumirea de Codex Aureus sau Evangheliarul de la Lorsch.

 

În prezent, Biblioteca Batthyaneaum adăposteşte peste 72.000 de unităţi bibliografice între care cele mai valoroase sunt cele 1.778 de manuscrise (peste o sută fiind manuscrise-codice copiate pe pergament din care 66 anluminate), 571 de incunabule şi aproximativ 24.000 de tipărituri din seria Carte veche. Acestora li se adaugă şi circa 45.000 de documente, dintre care cele 17.200 incluse în arhiva istorică, veritabile valori istorice, literare şi culturale de interes naţional şi internaţional.

 

Clădirea bibliotecii a fost construită în stil baroc între 1719-1738 şi a suferit modificări în cursul secolului al XVIII-lea, fiind o biserică cu două turle, între anii 1719-784, depozit, apoi spital al armatei, în perioada 1786-1792 şi observator astronomic şi bibliotecă între anii 1792-1798, potrivit informaţiilor postate pe site-ul Bibliotecii Naţionale a României.

 

Nucleul de astăzi al Biliotecii Batthyaneum, totodată fondul-tezaur al acesteia, îl constituie colecţia privată a episcopului Batthyány, formată din 18.000 de unităţi bibliografice, tipărituri şi manuscrise datate începând cu secolul al IX-lea. Ele au fost procurate prin achiziţiile efectuate în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea. Cele mai importante sunt biblioteca arhiepiscopului Vienei, Cristoforo Migazzi, şi cea a Bisericii Sfântul Iacob din Levoča, potrivit aceleiaşi surse.

 

Donaţiile au constituit forma principală de îmbogăţire a fondurilor bibliotecii în cursul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea.

 

Biblioteca a funcţionat neîntrerupt până astăzi, fiind administrată de episcopia romano-catolică din Alba Iulia până în 1953, iar în 1962, prin naţionalizare, a devenit filială a Bibliotecii Centrale de Stat, actuala Bibliotecă Naţională a României.

 

În 1912, s-au pus aici bazele unui valoros muzeu de arheologie şi de artă sacră, care şi-a îmbogăţit colecţiile în perioada interbelică, perioadă din care datează şi denumirea de Batthyaneum.

 

Valoarea Bibliotecii este dată şi de cele două arhive ale Transilvaniei, a Conventului de la Cluj-Mănăştur şi a Capitlului de la Alba Iulia.

 

În prezent doar biblioteca mai functionează pe baza unui regulament de ordine interioară, fiind cunoscută în toate mediile de cercetare, universitare şi culturale prin valorile sale bibliofile inestimabile. Este înscrisă şi în ghiduri de profil turistic, în format tipărit sau electronic, deşi nu are un regim de acces imediat, ci unul care impune o procedură prealabilă atât pentru vizitare cât şi pentru cercetare.

 

Ca şi în cazul instituţiilor europene cu fonduri de patrimoniu similare, Biblioteca Batthyaneum rămâne rezervată în primul rând cercetătorilor din ţară şi din străinătate, care pot consulta fondurile şi colecţiile cu acordul scris al conducerii Bibliotecii Naţionale a României.