De la colecţionarul întreprinzător, la vânătorul de trofee, cum ”să faci afaceri” cu artă

Dincoace de sumele exorbitante potrivite pentru titluri care să ia ochii, colecţionarii de artă aflaţi în căutarea unor lucrări valoroase, dar accesibile, sunt o parte esenţială a sistemului care ar trebui să asigure vitalitatea unui sector creativ, scrie Mediafax.

Arta contemporană poate să pară un domeniu sălbatic în care colecţionarii găsesc cu greu reperele de care au nevoie. În realitate, instrumentele sunt la îndemâna oricui este interesat să găsească un mod de începe să colecţioneze artă. Dar mai întâi sunt de clarificat câteva detalii de ordin general.

• Larry Clark, figură venerată în explorarea subculturilor tinerilor
• Atletul care a spart bariera de gen: Zdeněk Koubek

Cât de românească este arta
“Artă românească nu există, aşa cum ministrul cercetării nu poate să vorbească despre cercetarea românească. Există cercetători români, artişti români. Dar obiectul lor de activitate este acelaşi în orice ţară”, spune, pentru MEDIAFAX, Andrei Breahnă, manager cultural, galerist şi colecţionar.

A înfiinţat în 2014, împreună cu Raluca Şoaita, galeria Eastwards Prospectus din Bucureşti. De atunci continuă să insiste asupra relevanţei pe care lucrările de artă o au doar pe planul pieţei internaţionale.

“Multe lucrări ale artiştilor români din perioada modernă, pentru care s-au plătit în ţară sute de mii de euro, abia pot să fie vândute în străinătate”, arată galeristul.

Cine e colecţionar
Colecţionarii mari sunt foarte puţini. Evan Beard, care conduce serviciile referitoare la artă de la U.S. Trust, divizia de private banking de la Bank of America, vorbea despre patru tipuri de colecţionar.
– Cunoscătorul, motivaţia sa fiind dorinţa unei descoperiri intelectuale, dispunând de timp şi informaţii.
– Colecţionarul întreprinzător, care îşi doreşte să definească ori să redefinească ceea ce este considerat canon în domeniu.
– Estetul, care se bazează pe gust, iar motivaţia sa este legată exclusiv de plăcerea vizuală.
– Vânătorul de trofee, împins înspre colecţionare de banii de care dispune, arta fiind legată în cazul său mai mult de asigurarea unei moşteniri şi de formularea unei poziţii de putere.

“Pe marii colecţionari care în timp au adunat o colecţie importantă poţi să-i vezi la târgurile principale de artă din lume şi nu sunt deloc mulţi. Cu cât mergem mai departe în istoria artei, cu atât se îngustează plaja de colecţionari. Sunt mai puţini iubitori de artă barocă decât colecţionari de pictură impresionistă, de exemplu. Dar şi numărul acestora este mai mic decât cel al persoanelor care cumpără artă contemporană”, arată fondatorul Eastwards Prospectus.

Nivelul de preţ la care se discută pentru o lucrare respectabilă este undeva la 2-3.000 de euro. Dar sunt şi lucrări de 500 de euro excepţionale, precizează Andrei Breahnă.

Moda gustului
Pentru anii ’90 vorbim mai degrabă despre o piaţă de tablouri în România şi hotărâtor era gustul cumpărătorului. Suntem obişnuiţi să acordăm motivaţiei estetice rolul principal în achiziţionarea unei lucrări. Dar gustul, ca şi moda, se schimbă, se rafinează, se educă şi se dezvoltă. Elemente care ţin de context şi de dinamica domeniului artistic au tins să capete o greutate mai mare atunci când e vorba despre valoarea pe care o poate oferi o lucrare celui care o deţine.
Clişeul vânzărilor de artă include un om la pupitru în faţa unei săli cu mâini ridicate. Aceea ar fi licitaţia, adică piaţa secundară de artă. În realitate, spune Andrei Breahnă, uneori casele de licitaţii au făcut în România şi munci care ţin de piaţa primară de artă, din cauza lipsei infrastructurii din domeniu, în special a unor galerii de artă modernă: “Au fost momente în care case de licitaţii de la noi au scos la vânzare lucrări ale unor artişti care nu erau deloc cunoscuţi înainte. Dar asta pentru că la noi fiecare segment din domeniu s-a văzut nevoit să facă ceea ce avea nevoie în stadiul respectiv”.

“Mai mult”, spune galeristul, “la o licitaţie poţi să vezi că două lucrări de aproximativ aceleaşi dimensiuni şi cu aceeaşi tehnică realizate de un artist se vând cu preţuri foarte diferite fără să existe o justificare obiectivă pentru acest lucru, ci doar pentru că un participant a vrut să ofere mai mult pentru una dintre acestea”.

Într-o galerie de artă acest lucru nu se întâmplă. Sau, dacă există o variaţie a preţului, ştii cine este responsabil. “Galeria oferă un context al lucrării. Cel care ar putea să cumpere află de la galerie care sunt expoziţiile majore prin care este confirmată valoarea artistului şi locul lucrării în creaţia lui. Galeria de artă oferă nişte instrumente clare.” Numărul galeriilor de artă contemporană din România care se raportează la un context internaţional este mai mic de 20, fiind împărţite între Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara.

Ce faci cu arta
Depăşind nivelul achiziţiilor de sufragerie care sunt, cel mai adesea, motivate de satisfacerea unei plăceri estetice, colecţionarea artei devine şi un mod de viaţă. Andrei Breahnă este hotărât: “Cunosc oameni pentru care colecţionarea artei ţine de lifestyle. Oameni a căror viaţă s-a schimbat atunci când au început să cumpere artă. Acum îşi planifică vacanţele după programul marilor târguri internaţionale, ţin să vadă ce se întâmplă cu ochii lor, care este dinamica lumii artistice. Şi este o satisfacţie mult mai mare decât atunci când tot ce îţi rămâne din vacanţă sunt nişte fotografii.”
Importante pentru un colecţionar sunt şi instituţiile care solicită lucrări din colecţia sa pentru expoziţii. În ultimii ani sunt exemple de colecţionari din România care au primit cereri de la muzee majore din lume pentru a include artă din colecţia lor în expoziţii dedicate unor artişti.

Rolul galeriei este să propună ceea ce va rămâne din imensa producţie artistică actuală. “Dacă piaţa de artă veche este mai ales una de picturi sau sculpturi, colecţionarii de artă contemporană au ocazia să aleagă din multe medii. Cei care sunt la început descoperă, de exemplu, că desenul este cel mai accesibil mod de a interacţiona cu arta. Practic, desenul are legătură cu toate mediile de expresie azi. Şi preţurile sunt accesibile. Interesul pentru lucrările pe hârtie, în general, i-a surprins pe mulţi. Nimeni nu credea că o fotografie poate să ajungă să se vândă cu milioane de dolari. Fotografia este într-un fel arta timpului nostru”, arată galeristul de la Eastwards Prospectus. În 2011, un print (1.90 m X 3.60 m) în ediţie limitată al lucrării Rhein II de Andreas Gursky devenea cea mai scumpă fotografie vândută vreodată, atingând preţul de 4.338.500 de dolari.

Pentru Andrei Breahnă, galeria ar trebui să funcţioneze ca un laborator de cercetare, de întâlnire cu tendinţele din arta contemporană. “Cineva îmi povestea cum mama lui a adunat de-a lungul anilor lucrări pictate de artişti din Şcoala de la Lyon. A dat până la 25.000 de euro pentru o lucrare. Iar acum abia mai poate să le vândă cu 5000 de euro”. Când vorbim despre încercări de speculaţie cu arta cumpărată, vorbim mai degrabă despre investiţii mari. “Nu ţi-ar spune nimeni dacă vrei să speculezi la bursă să cumperi o acţiune”, a arătat galeristul pentru MEDIFAX.

Ghidul cumpărătorului de artă începător
– Stabileşte ce artă îţi place, dar fii conştient că gusturile evoluează. Pe măsură ce vei vedea tot mai multe lucrări şi vei descoperi tot mai mulţi artişti, e foarte probabil să-ţi formezi noi preferinţe şi să ţi se lărgească orizonturile.
– Găseşte interlocutori – galerişti şi alţi colecţionari – care să te ajute să navighezi în acest domeniu la început, oferindu-ţi informaţii şi acces.
– Cumpără arta timpului tău. „Astăzi ne putem uita în trecutul recent al pieţei internaţionale şi găsim destule exemple de colecţionari care au contribuit la dezvoltarea fenomenului artei contemporane. Operând cu valoarea simbolică a artei, aceşti colecţionari au obţinut cele mai mari dividende sociale, educaţionale şi economice. Unii dintre ei au făcut în final averi mai mari din colecţii decât din business-urile lor. Au reuşit acest lucru privind în prezent şi încercând să identifice arta viitorului”, spune Andrei Breahnă.
– Explorează diferite medii artistice. Artă contemporană nu înseamnă numai pictură, ci şi desene, colaje, fotografii, obiecte, instalaţii.