Festivalul Internaţional de Film Transilvania 2018: care sunt cele zece filme în competiţie pentru trofeul FIPRESCI

„Unii le vor găsi controversate şi ofensatoare”, spune directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov, „în vreme ce alţii vor respira uşuraţi că astfel de filme curajoase încă se mai fac într-o perioadă marcată de extremele la care ajuns corectitudinea politică. Aceasta a fost şi ideea din spatele acestei secţiuni, cu atât mai necesară în contextul actual în care libertatea de expresie tinde să fie ameninţată de considerente politic-cosmetizante care nu au nici o legătură cu valoarea artistică”.

Unul dintre cele mai acide titluri incluse în această secţiune, „Human, Space, Time And Human” este pe cât de senzaţional, pe-atât de direct şi de sadic. Lansat la Festivalul de la Berlin, cel mai nou film al multipremiatului regizor sud-corean Kim Ki-Duk, al cărui nume a fost recent implicat într-un scandal sexual ce a împărţit industria cinematografică în două tabere, este o metaforă politică actuală şi o alegorie biblică aproape lipsită de speranţă despre istoria omenirii, scrie Mediafax.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Peisajele idilice ale Bodrumului şi scenele explicite de brutalitate şi umilinţe sexuale se întrepătrund într-o manieră şocantă în producţia daneză „Holiday”, recent lansată la Festivalul Sundance şi catalogată de publicaţia The Hollywood Reporter drept „un debut excepţional”. Garantat subiect de dezbateri după proiecţie, acest studiu ambiguu despre compromis şi violenţă asupra femeii este poate cu atât mai deconcertant pentru unii cu cât el este opera unei regizoare, suedeza Isabella Eklof.

Într-o cu totul altă lumină, „A Horrible Woman” (r. Christian Tafdrup) riscă totul încă din titlu, imaginând o protagonistă maestră în arta manipulării suave şi situaţii-limită care pot transforma poveştile de dragoste în adevărate coşmaruri.

Regizat de duoul mexican Julio Bekhór şi Fernando Sma, „Tripping Thru Keta” este un „trip” comic delicios de obraznic şi trebuie luat ca atare, altminteri, vorba lui Mel Brooks, „comedia o să moară din cauza corectitudinii politice”. O stilistă hiperactivă pe nume Keta se implică într-o afacere cu trafic de droguri, ajungând să interacţioneze cu o galerie caleidoscopică de eroi ieşiţi din comun şi să răstoarne ordinea relaţiilor dintre ei.

Hiperactivă este şi Kika, protagonista din „Neurotic Quest For Serenity” (r. Paulinho Caruso, Teodoro Poppovic) – comedie braziliană la fel de delirantă despre situaţiile stânjenitoare în care sunt puse femeile în drumul spre succes.

Tot din Brazilia ajunge la TIFF şi „Liquid Truth” al regizoarei Carolina Jabor, o analiză captivantă asupra prezumţiei de nevinovăţie în epoca acuzaţiilor care te pot condamna instant, fără proces. Urmărind povestea unui instructor de înot suspectat de abuzul asupra unui minor, filmul îţi oferă şansa de a te aşeza în scaunul judecătorului.

Situaţii dramatice, tulburări psihice şi secrete îngropate ies la iveală în războiul declarat dintre două familii vecine din cauza unui copac. După „Either Way” şi „Paris of the North”, regizorul islandez Hafsteinn Gunnar Sigurdsson revine la TIFF cu „Under the Tree”, o comedie neagră feroce lansată la Veneţia, despre lupta pentru teritoriu dintr-o suburbie burgheză islandeză.

„Nu vreau să trăiesc într-o societate transparentă. Urăsc corectitudinea politică”, a declarat regizoarea austriacă Ruth Mader. Ilustrând un viitor al capitalismului perfect implementat într-o societate obsedată de auto-optimizare, „Life Guidance” (Festivalul de la Veneţia 2017) este o distopie suspect de similară vremurilor noastre.

Imaginaţia debutantului spaniol Eduardo Casanova nu cunoaşte limite în „Pieles” (Berlinala, 2017). Într-un cocktail viu colorat de situaţii bizare, o serie de personaje excentrice şi cu malformaţii rare împărtăşesc o dorinţă care ne leagă pe toţi, aceea de a găsi pe cineva care să ne accepte exact aşa cum suntem.

Într-o cu totul altă extremă, şarmul unei femei ciudate, obiect al dorinţei pentru trei bărbaţi, ajunge să schimbe destinul unui personaj singuratic în „Figaros Wolfe” (r. Dominik Galizia), filmat în alb-negru, exclusiv pe acoperişul unei clădiri berlineze.

La fel de controversate ca filmele din programul „A fi sau a nu fi politic corect?” sunt şi titlurile din tradiţionala secţiune de la „TIFF Fără Limită”. Alături de povestea-şoc deja anunţată din „Canibal”, al cărei titlu spune totul (r. Lucien Castaing-Taylor şi Verena Paravel), se află debutul de-o poezie viscerală al regizoarei şi scriitoarei Marysia Nikitiuk, „When the Trees Fall”, o poveste dramatică despre condiţia femeii, inspirată de sărăcia brutală şi de violenţa din mediul rural din Ucraina. În producţia braziliană „Tinta bruta” (r. Filipe Matzembacher, Marcio Reolon), premiat cu Teddy Award la Berlinală, povara de a fi diferit trezeşte dorinţa unui tânăr reprimat social de a evada din viaţa reală, inventându-şi un alter-ego într-o cameră de chat. Lansat tot în secţiunea Panorama a Berlinalei din acest an şi filmat dintr-o bucată, fără nici o tăietură de montaj, „Invasion” este o alegorie întunecată plasată într-un spaţiu labirintic pe care o eclipsă continuă îl transformă într-un paradis misterios al crimelor. Regizorul iranian Shahram Mokri şi actorul Abed Abest revin la TIFF după ce ambii au fost în competiţie cu „Fish and Cat” şi „Simulation. În cheie întunecată e şi thrillerul extrem de stilat „Piercing” (r. Nicolas Pesce), o adaptare uluitoare a romanului lui Ryu Murukami, în care un tată încearcă să-şi potolească pornirile infanticide asasinând o prostituată (Mia Wasikowska), care îi dejoacă planurile.

Cele două comedii negre care închid secţiunea „Fără Limită” sunt „All You Can Eat Buddha” (r. Ian Lagarde) şi „Heavy Trip” (r. Jukka Vidgren, Juuso Laatio). În cea dintâi, un turist canadian misterios şochează o întreagă staţiune all-inclusive cu miracolele pe care le înfăptuieşte, iar cea de-a doua surprinde aventurile neortodoxe ale unei trupe de metalişti dintr-un cătun finlandez hotărâte să cânte cu orice preţ pe scena unui festival de gen din Norvegia.

Festivalul Internaţional de Film Transilvania, organizat la Cluj-Napoca, este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, Centrului Naţional al Cinematografiei, Primăriei şi Consiliului Local Cluj, Institutului Cultural Român, Consiliului Judeţean Cluj, Programului Europa Creativă – MEDIA al Uniunii Europene.