O carte pe zi: „Capătul drumului”, de Liliana Corobca. „Sfârşitul vieţii este sfârşitul poveştii”

„Sfârşitul vieţii este sfârşitul poveştii, dar orice sfârşit e precum capătul drumului, doar un episod, şi după el urmează un nou început”. „Povestea alungă moartea şi cheamă dragostea. Te-am chemat cu povestea mea, am deschis cufărul amintirilor…”.

Amintirile sunt ale Anei Blajinschi, o femeie de aproape 90 de ani, pe care familia vrea s-o ducă la azil, dar strănepoata care merge s-o convingă să accepte soluţia îi ascultă povestea pe care nimeni n-o ştia, a perioadei din tinereţea ei, când fusese deportată din Bucovina în stepele Kazahstanului. O poveste despre răutăţile lumii pe vreme de război (1941), despre călătoria a sute de oameni, vreme de câteva săptămâni, într-un tren de marfă, înghesuiţi în vagoane pentru vite în care mureau pe capete de foame, sete, căldură şi boli, până la capătul căii ferate, care nu era capătul drumului; despre stepa unde au fost obligaţi să-şi clădească o viaţă nouă (fata de 11 ani la acea vreme va munci din greu, în agricultură, pescuit, va învăţa croitorie, să se întreţină) şi iar mureau pe capete, şi peste mormintele lor anonime s-au întins mai târziu holde nesfârşite; despre întoarcerea, după decenii, acasă, unde nu mai recunoşteau nimic şi schimbarea vremurilor când „deportarea noastră a ajuns pentru unii un mod de a avea o bucăţică de pâine mai bună, deportarea interesează, se studiază pe bani frumoşi, iar deportaţii nu interesează, să moară mai repede toţi, să venim noi cu adevărul nostru, cu istoria noastră”.

• Test de cultură generală. Ce este Schengen?
• David Lynch și universul muzical: „Îmi place să îl numesc experimentare”. „Muzica e magie”

Un roman care face o incursiune într-o istorie tragică (deportarea românilor din Bucovina de către sovietici, în 1940), amintind de memoriile Aniţei Nandriş-Cudla. Un roman bine scris, chiar dacă şi cu oarecari lungimi, pe alocuri un adevărat poem epic (nu o dată frazele sunt versificate) de o tulburătoare frumuseţe, cu multe obiceiuri vechi care luminează lectura. Un destin ca multe altele, reprezentativ pentru secolul trecut.

Citeşte continuarea pe Mediafax.