Zece personaje bizare ale Crăciunului în întreaga lume

Ţapul scandinav

Înainte ca cerbii să tragă carul lui Moş Crăciun (şi desigur, înainte ca Moş Crăciun să se numească aşa), exista imaginea zeului Thor într-un car tras de doi ţapi. Ţapul sărbătorii Yule (Crăciunul pică în aceeaşi perioadă) este un descendent al acestor doi ţapi care-i trăgeau carul zeului prin cer, scrie Listverse.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

MESAJE DE CRĂCIUN. Mesaje, urări, felicitări şi sms-uri pentru familie, pentru prieteni, cei dragi, apropiaţi şi colegi

Astăzi, ţapi mici din paie sunt decoraţii des întâlnite în Scandinavia. Cea mai faimoasă însă nu este atât de mică. Are o înălţime de aproximativ 10 metri şi are obiceiul de a lua foc, făcând parte bineînţeles din tradiţia locală.

Din cauza pericolelor, autorităţile au încercat să oprească tradiţia, dar fără succes, an de an, ţapi imenşi din paie precum cel din oraşul suedez Gavle iau foc negreşit.

Frau Perchta

În părţile Alpilor germani şi austrieci circulă o tradiţie despre un personaj îngrozitor care poate fi extrem de imprevizibil: de la foarte prietenos la brutal de ostil. Frau Perchta îşi are originile în cultele păgâne care dominau regiunea înaintea venirii creştinismului, dar aceasta a rezistat.

Este văzută deseori ca o femeie bătrână cu o robă lungă sub care ţine un cuţit. Frau Perchta vizitează casele în timpul celor 12 zile ale sărbătorii de iarnă. Dacă găseşte un copil cuminte, atunci îi va lăsa un mic cadou. Dar dacă descoperă un copil obraznic, atunci va folosi cuţitul pentru a-i scoate măruntaiele. Apoi, îl împăiază şi îl coase înapoi.

Kallikantzaroi

O astfel de creatură se găseşte prin sud-estul Europei. Sunt mici şi negri. Pot fi văzuţi doar pe perioada sărbătorii întrucât restul timpului stau sub pământ şi complotează să distrugă lumea.

Conform miturilor, lumea este ţinută de un Arbore al Lumii. Rădăcinile şi crengile susţin pământul, iar aici, sub acesta, încearcă Kallikantzaroi să facă rău, încercând să taie arborele.

Totuşi, în perioada Crăciunului îşi abandonează îndeletnicirea pentru a provoca haos la suprafaţă, ceea ce îi permite Arborelui Lumii să se vindece, astfel încât creaturile malefice nu pot distruge niciodată lumea.

Pentru a te proteja de el, poţi folosi următoarele tactici. Poţi atârna un maxilar de porc. La fel ca mulţi demoni, Kallikantzaroi nu se pot abţine să nu numere lucruri (precum dinţii porcului).

La Befana

Vizitatorii din timpul Crăciunului adoră să intre în casă prin coş. În noaptea de 5 ianuarie, o vrăjitoare bătrână va intra pe coş şi va judeca toţi copiii din casă.

Dacă aceasta găseşte că au fost cuminţi, va umple copiilor şosetele atârnate de şemineu cu bunătăţi, dar dacă aceştia au fost neascultători, va umple şosetele cu cărbune. Originile acesteia sunt în Italia, dar tradiţia s-a răspândit în toată lumea occidentală.

Gryla şi pisica

Islanda este probabil izvorul celor mai bizare şi înfricoşătoare legende, cel puţin atunci când vine vorba de sărbătorile de iarnă. În acest caz este vorba de o creatură, Gryla, o gigantesă care are o pisică cel puţin la fel de înfricoşătoare.

Gryla este un troll care a fost menţionat în folclorul din Islanda din secolul al XIII-lea. La un moment dat în istorie, a început să fie asociată cu Crăciunul şi să-şi pună talentele în folosul acesteia. Gryla urmăreşte copii din Islanda în timpul sărbătorii. Dacă aceştia sunt obraznici, îi bagă în sac pentru a-i mânca mai târziu.

Nici pisica acesteia nu are un temperament mai potolit. Jolakotturinn este un critic de modă. Pisica este o bestie uriaşă care se uită după copiii care nu poartă haine noi. În Islanda, copiii care au cântat colinde primesc haine noi, astfel, cei fără haine noi nu au participat la colinde, deci nu au fost cuminţi. Pedeapsa pentru o astfel de crimă este pe măsură: copilul este mâncat de pisică.

Mai multe despre Gryla şi animalul ei de companie aici.

Copiii gigantesei Gryla

La un moment dat, Gryla a decis că ea şi pisica ei nu sunt suficienţi pentru a chinui copiii. Aşadar, împreună cu soţul ei la fel de îngrozitor, a produs 13 copii, numiţi şi Flăcăii Yule. Pentru toate cele 13 zile ale sărbătorii, un copil (normal) trebuie să lase câte o şosetă/încălţăminte sub geam. Când una dintre creaturi găseşte încălţămintea, va lăsa dulciuri dacă copilul a fost cuminte sau un cartof putrezit dacă nu.

Acest lucru este valabil astăzi, în trecut, Flăcăii Yule nu erau atât de liniştiţi, având mai multe în arsenal decât legume stricate.

Zwarte Piet

În această tradiţie olandeză, oamenii îşi vor colora faţa şi vor lua parte la Crăciun, fiind ajutoarele Moşului. Numele de ”Zwarte Piet” se traduce prin „Petre cel Negru”.

Desigur, mulţi au interpretat această tradiţie ca fiind „rasistă”, dar apărătorii susţin că negreala se datorează obiceiului ajutoarelor de a intra în casele oamenilor prin coşuri.

Chiar şi aşa, guvernul olandez şi ONU doresc interzicerea personajului.

Mai multe despre această tradiţie aici.

Caganer

Dacă până acum a fost vorba de creaturi mitologice, neumane (deşi se observă trăsături ale comportamentului umane), acum este un personaj pur uman, în formă şi în comportament: Caganer („cel care defechează”), care apare în scena Naşterii lui Iisus. Originea acestuia este în Catalonia, cel puţin în ultimii 200 de ani, mai departe în istorie, lucrurile nu sunt atât de cunoscute.

Legenda spune că cei care nu au un „Caganer” în scena Naşterii vor avea un an rău.

O teorie spune că acesta este un fermier care fertilizează solul, dar astăzi poate fi oricine, iar oamenii găsesc în magazine figuri care reprezintă diferite personalităţi, de la politicieni la cântăreţi.

Krampus

Printre cele mai cunoscute creaturi ale Crăciunului, Krampus este jumătate om, jumătate ţap. Originea sa este în Europa Centrală, dar poate fi găsit în literatură, programe TV şi filme.

Ziua Sfântului Nicolae, una dintre sursele de inspiraţie care au dus la crearea personajului Moş Crăciun, cade pe 6 decembrie. Noaptea de dinainte este numită în centrul Europei Krampusnacht. Dacă Moş Nicolae vine să aducă daruri şi bucurii, Krampus vine să-i pedepsească pe copiii răi.

Ca multe alte tradiţii, aceasta este precreştină, iar Biserica Catolică a încercat să o interzică. Succes în acest demers, pentru că festivalul dedicat lui Krampus nu numai că a supravieţuit, ci şi s-a extins mult în afara Europei Centrale. Acum, în multe locuri de pe glob, oamenii se îmbracă în Krampus şi defilează pe străzi cu nuiele pentru a pedepsi oamenii răi. Un mod de a scăpa de bătaie este de a le oferi alcool.

Citeşte mai multe despre Krampus aici.

Mari Lwyd

Tradiţia are originea în Ţara Galilor şi seamănă într-o oarecare măsură cu Capra de la noi. În acest caz este vorba de un cal, care este plimbat din uşă în uşă, alături de colindători, în ziua de Crăciun şi Anul Nou.

În Ţara Galilor însă, locuitorii casei vor răspunde cu versuri de ale lor. Deseori, calitatea vocilor cântăreţilor este batjocorită, iar ambele părţi sunt acuzate de beţie.

Dacă cei de afară îi pot învinge (verbal) pe cei dinăuntru, atunci Mari Lwyd va intra în case şi va aduce noroc.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Meniul de Crăciun al boierilor şi burghezilor în anul 1937. Cu ce se ospătau

FILME DE CRĂCIUN. Top 10 producţii celebre pe care trebuie să le vezi de sărbători – VIDEO

Istoria sărbătorilor de iarnă şi tradiţii neobişnuite din întreaga lume

Tradiţii de sărbători, unele de pe vremea dacilor, împletite cu obiceiuri mai noi, în Alba