Operaţiunea Cezar, dovezile şocante ale crimelor împotriva umanităţii, din Siria
În Siria, un om a reuşit să strângă şi să divulge dovezi copleşitoare despre crime de război. Numele lui de cod? Cezar. Acest fost fotograf al poliţiei militare siriene şi-a riscat viaţa şi familia pentru a realiza, vreme de doi ani, 45 000 de fotografii şi pentru a strânge documente ale unor deţinuţi torturaţi până la moarte în închisorile lui Bashar al-Assad. El nu a apărut niciodată în mass-media. Ancheta despre funcţionarea maşinii morţii siriene, subiectul cărţii Operaţiunea Cezar, un volum de 208 pagini, este o incursiune pe tărâmul care depăşeşte orice închipuire.
„Mărturiile acestor oameni vor cântări mult. Mai întâi, deoarece Cezar nu a fost ascultat, iar această carte îi va determina pe anchetatori să-l audieze. Totuşi, cartea mea nu e doar un puzzle de mărturii, documente ale regimului Bashar şi o hartă a locurilor unde au fost comise atrocităţile. Am scris-o pentru a lăsa o urmă, ca istorisirile acestor oameni să fie publicate altundeva. Este modul meu de a reda sirienilor tot ce mi-au oferit ei în timpul reportajelor,“ a afirmat Garance Le Caisne pentru France TV.
Acesta a mai spus că Cezar nu este singurul martor. De la începutul revoluţiei, zeci de sirieni, dar şi grupuri de rebeli sau militanţi Daesh au strâns dovezi ale crimelor comise de regimul al-Assad. „Ei lucrează cu asociaţii care-i învaţă cum să strângă şi să difuzeze documente care pot servi ca dovezi. Fac o adevărată muncă de furnici“.
„Cu ajutorul unui prieten şi al unei reţele de rebeli, fotografiile extrem de şocante ale lui Cezar din conflictul sirian în curs de desfăşurare au fost prezentate principalelor puteri occidentale. Dar la cinci ani după începerea războiului, regimul Assad este încă la putere. Într-un fel, Cezar a fost aruncat în temniţele a ceea ce azi numim politically correct,“ a scris francebleu.fr după apariţia volumului „Operaţiunea Cezar”.
Garance Le Caisne este o ziaristă independentă, originară din Sarthe, departamentul francez al regiunii Pays de la Loire. După ce a trăit în Cairo în anii ’90, ea a fost martoră la mişcările de protest care au avut loc în mai multe ţări din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, începând cu sfârşitul anului 2010, iar din 2011 a călătorit frecvent în Siria, unde a fost un observator al revoluţiei din această ţară, conflict soldat până în prezent cu 250 000 de morţi şi zece milioane de refugiaţi. Şi-a publicat reportajele în diferite publicaţii, printre care şi Journal du Dimanche şi Le Nouvel Observateur.