Interviu cu Cristian Comeagă, cunoscutul regizor român care a realizat filmul ‘Filantropica’

La finalul anului 2015, Cristian Comeagă a lansat ideea unui proiect special, intitulat „Românii – povestea unui neam” – o serie de şapte filme documentar-artistice de televiziune, scrie Mediafax.

Reporter: Seria de şapte filme ar trebui să fie, după cum aţi declarat, povestea neamului românesc „din peşteră şi până în 1989” şi o „încercare de redescoperire a identităţii noastre”. Ce detalii ne puteţi oferi despre proiect?

Cristian Comeagă: Seria e compusă din două părţi: primele cinci filme ne poartă din paleolitic până la Marea Unire şi trebuie să fie prezentate publicului în preajma aniversării Centenarului României; următoarele două ne vor duce din 1918 până la declanşarea Revoluţiei din 1989 şi trebuie să fie gata pentru a fi difuzate în preajma lui decembrie 2019, când România de azi va împlini treizeci de ani. Fiecare film va avea aproximativ 50 de minute, iar genul e docudrama. Mai precis, momentele istorice prezentate vor fi dramatizate, iar o echipă formată dintr-un povestitor, un cameraman şi o fată ghid turistic vor introduce informaţiile documentare dar vor şi călători între prezent şi trecut, vor interacţiona cu personajele istorice. Intenţia noastră e să realizăm filme foarte spectaculoase, mai aproape, ca factură, de filmul artistic decât de documentar. Cei care doresc să afle mai multe despre proiect şi despre viziunea noastră găsesc o scurtă dar elocvenţă prezentare aici: www.povesteaunuineam.ro şi o mostră revelatoare pentru factura filmului aici sau aici.

Rep: Ce ar însemna acest proiect în contextul sărbătoririi centeranului Marii Uniri?

CC: E un monument naţional virtual dedicat Centenarului, închinat înaintaşilor şi oferit urmaşilor, generaţiilor care vor veni. E o întreprindere fără precedent la noi, reuşită de puţine alte ţări din lume. Dincolo de momentele aniversare, sperăm să devină instrument ajutător de studiu al istoriei în gimnazii şi licee, cadou predilect oferit de reprezentanţele noastre diplomatice şi culturale şi, de ce nu, piesă din videoteca fiecărei familii de români, oriunde s-ar află ei în lume.

Rep: În ce stadiu vă găsiti cu realizarea proiectului? Aţi izbutit să găsiti finanţare pentru producţie?

CC: Am realizat câteva filmări în avans, iar pe 2 iunie ar trebui să începem principalul corp de filmări, cel aferent primelor 5 filme, filmări programate a se încheia spre începutul verii 2018. Avem finanţări private, finanţarea proprie şi o contribuţie de două sute de mii de lei din partea Studioului de creaţie cinematografică al Ministerului Culturii. În ceea ce priveşte susţinerea autorităţilor, pentru a nu va plictisi cu un lung şir de scrisori, cereri şi propuneri rămase fără răspuns, va spun pe scurt că, de la lansarea lui, proiectul acesta a rămas o întreprindere privată nesusţinută financiar de vreo autoritate sau altă instituţie a statului decât cea menţionată. Dar şi aceea…

Rep: Într-o mai veche declaraţie, aţi afirmat că sumă totală necesară realizării celor şapte filme ar fi de 3,5-4 milioane de euro. Cât din acestă sumă lipseşte pentru a duce lucrul la bun sfârşit?

CC: Azi, cam 95%, dar până la începerea filmărilor sperăm că procentul să se reducă drastic prin participarea Primăriei Bucureşti, căreia i-am prezentat proiectul în această primăvară şi în al cărei sprijin ne punem speranţele.

Rep: Afirmaţi că aţi încheiat un contract de finanţare cu Studioul de creaţie cinematografică al Ministerului Culturii. Care sunt clauzele acestuia şi care este stadiul derulării acestui contract?

CC: Prin contract, studioul a devenit coproducător şi ar trebui să contribuie la finanţare cu suma de un milion de lei. În fapt, contribuţia lor s-a oprit în iulie 2016, la nivelul de 20% din suma contractată. Conform contractului, până la finalul anului 2016 ar fi trebuit să verse în contul producţiei încă 35% din sumă totală, dar cei 350.000 lei nu au fost plătiţi nici până azi. Lipsa acestei sume a determinat anularea filmărilor programate pentru iarna care a trecut, filmări care sunt astfel amânate cu un an, iar acum a stopat finalizarea pregătirii. Neîncheierea pregătirii va face imposibile filmările din iunie, iar dacă le vom rată pe acestea întregul proiect va fi compromis, pentru că momentul aniversar nu poate fi amânat, iar noi nu vom mai avea timpul necesar pentru a termina filmele până atunci.

Rep: Ce aţi întreprins în momentul în care au apărut disfuncţii în derularea contractului? În mod normal, orice astfel de contract conţine, la final, un capitol intitulat „Litigii”. Aţi activat clauzele acestui capitol?

CC: În primul rând, nu am primit nicio comunicare scrisă din partea studioului. Telefonic, ne-au spus că nu au bani, dar explicaţia e puţin caraghioasă din moment ce contractul nostru a fost încheiat în octombrie 2015, iar dumnealor au finanţat în 2016 filme pe care le-au contractat în cursul lui 2016. Noi le-am trimis informări şi notificări dar, de prin toamna anului trecut plicurile au început să ni se întoarcă, primirea lor fiind refuzată. Pentru rezolvarea impasului, şi în cursul anului trecut şi în cursul acestui an am cerut sprijinul Ministerului Culturii, autoritatea publică în subordinea căreia se află respectiva instituţie, dar nici de acolo nu am primit vreun răspuns. Am sperat şi încă mai sperăm într-o rezolvare prin bună înţelegere chiar şi în ultima clipă. Dacă încălcarea contractului va continua, îi vom chema în judecată dar nu înainte de ziua în care vom fi constatat fie că proiectul a fost definitiv stopat datorită acestei nerespectări de contract, fie că poate continua chiar şi fără contribuţia studioului.

Rep: Aţi dorit ca proiectul „Românii – povestea unui neam” să fie gata la timp pentru a celebra, şi în acest fel, Marea Unire. De cât timp mai aveţi nevoie pentru a finaliza proiectul la vreme, aşa cum v-aţi propus?

CC: De banii care ne sunt datoraţi de la sfârşitul anului trecut am nevoie ieri, iar pentru producţie am nevoie de fiecare zi de la Dumnezeu, începând de azi până la 1 noiembrie 2018.