Data Paştelui în Răsărit şi Apus. De ce sărbătorim Învierea la date diferite?

Probabil, mulţi ştiu că Învierea Domnului se sărbătoreşte în acest an la aceeaşi dată în Biserica Ortodoxă, în Biserica Romano-Catolică şi în Bisericile Protestante. Dacă vă aduceţi aminte, aceeaşi dată comună am mai avut acum 3 ani, în 2014, pe 20 apr, în 2011, pe 24 apr, şi în 2010, pe 4 apr, însă puţini cunosc faptul că următorul an în care vom sărbători împreună Paştele va fi abia în 2025, pe 20 apr.

În cei mai mulţi ani, diferenţa dintre data Paştelui în Răsărit şi în Apus este de o săptămână, însă poate fi şi în aceeaşi zi sau chiar la o distanţă de 5 săptămâni.

De ce avem această diferenţă? De ce anul acesta sărbătorim împreună Învierea? 

 

La această întrebare, nu se poate răspunde într-o singură frază. Cei care nu cunosc şi, din păcate, sunt mulţi în această categorie, pot fi uşor ademeniţi de speculaţii şi afirmaţii alarmante sau false în mass-media (în presă, la televiziuni, pe Internet, pe Facebook), aşa cum s-a întâmplat şi în 2014, de genul, „Mare surpriză pentru ortodocşi: vor sărbători Paştile anul acesta împreună cu catolicii” etc. Toate acestea sunt simple afirmaţii gratuite, prin care cei care le fac dau dovadă că nu cunosc bine învăţătura şi, mai exact, practica liturgică a Bisericii şi, cu atât mai mult, nu au cunoştinţe de astronomie, adică ştiinţa care studiază mişcarea astrelor pe cer şi legile universului. A nu se confunda cu astrologia, care este total altceva, şi anume, un ansamblu de credinţe şi presupuneri, care pornesc de la ideea, greşită după părerea noastră, că mişcarea şi poziţia relativă a astrelor pe cer pot influenţa viaţa şi activitatea oamenilor, precum şi alte evenimente pe pământ. Cea mai mare parte a institutelor de cercetare universitare şi academice din lume consideră astrologia ca o pseudoştiinţă sau superstiţie.

 

Trebuie spus de la bun început că nu este nicio surpriză faptul că anul acesta Sf. Paşti se sărbătoresc împreună, ci este un fel de ritmicitate a mişcării astrelor, calculată de astronomi şi oameni de ştiinţă cu mult timp înainte. Se poate cunoaşte exact data Paştelui cu foarte mulţi ani în avans, pentru că aceasta se poate preconiza uşor în funcţie de mişcarea previzibilă şi exactă a astrelor pe cer. Spre exemplu, cartea de cult Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie are la final o Pascalie, în care sunt trecute datele exacte ale Paştelui până în anul 2118.

 

Problema calendarului

 

Pentru a înţelege foarte bine această temă, trebuie mai întâi să cunoaştem exact problema calendarului. A doua întrebare firească ar trebui să fie: de ce astăzi sunt două calendare, în Apus şi în Răsărit? Pe scurt, aceasta este cauza pentru care Paştele se sărbătoreşte în mod diferit, şi anume existenţa a două calendare, unul în Apus şi în tot sistemul calendaristic oficial internaţional, iar altul în Răsărit, mai exact în practica liturgică a 3 Biserici Ortodoxe Autocefale, respectiv Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusiei, Biserica Serbiei şi la Muntele Athos. În ceea ce priveşte data Paştelui, toate celelalte Biserici Ortodoxe o sărbătoresc după calendarul vechi cu ceilalţi fraţi ortodocşi, pentru a nu se produce o despărţire în sânul Bisericii Ortodoxe privind data celei mai importante sărbători a anului. Ar fi strigător la cer ca ortodocşii români, greci, polonezi să sărbătorească la aceeaşi dată cu catolicii şi protestanţii, iar ortodocşii ruşi, sârbi şi cei din Ierusalim la o dată ulterioară.

 

Problema calendarului este una care nu ţine neapărat de doctrina şi învăţătura Bisericii, ci mai mult de ştiinţa de măsurare şi divizare a timpului, urmând fenomene astronomice ciclice, spre exemplu fazele lunii sau mişcarea pământului în jurul soarelui.

Cuvântul calendar este unul foarte vechi, de origine latină, provenind de la termenul calendae (iniţial de la calare = a striga), folosit pentru fiecare primă zi a lunii în calendarul roman, deoarece romanii erau chemaţi în forum la începutul fiecărei luni pentru a li se da veştile cele mai importante ale cetăţii, după unele surse, sau de la chemarea lunii noi, când aceasta era văzută pentru prima dată pe cer, după altele.

 

Pentru a înţelege de ce sunt două calendare, trebuie să avem câteva noţiuni fundamentale despre structura calendarului şi subdiviziunile lui. Cum este organizat calendarul şi care sunt subdiviziunile acestuia? De ce anul are 365 zile, luna are 30 zile, iar săptămâna 7 zile?

 

 

Calendarul este structurat după mişcarea aparentă a soarelui şi după mişcarea lunii. Subdiviziunile calendarului sunt: anul, luna, săptămâna şi ziua.

 

Anul calendaristic urmează anul solar sau astronomic, care este mişcarea completă de revoluţie a pământului în jurul soarelui, în 365 zile şi aproximativ 6 ore, mai exact, 5 h, 48 min şi 45 sec. Aici este cuiul problemei: diferenţa de 11 min şi 15 sec. Ea pare nesemnificativă, dar, vom vedea, aceasta a divizat Occidentul de Răsărit şi Bisericile între ele.

 

Luna calendaristică este determinată de luna solară sau sinodică, care este intervalul dintre două faze identice consecutive ale lunii (dintre lună plină şi următoarea lună plină), adică 29 ½ zile, mai exact 29 zile, 12 h şi 44 min.

 

De ce săptămâna are doar 7 zile şi nu 10 zile? Ce este de fapt o săptămână, vorbind din punct de vedere ştiinţific, astronomic? Ea este intervalul dintre două faze consecutive ale lunii, adică dintre lună nouă şi primul pătrar, dintre primul pătrar şi lună plină etc. 

La început, erau 2 tipuri de calendare: lunar, bazat pe mişcarea lunii, la greci,  romani şi arabi, şi solar, bazat pe mişcarea aparentă a soarelui, la egipteni, în epoca târzie. Aceştia au fost vârful de lance în organizarea calendarului şi în multe descoperiri astronomice.

 

Alcătuirea calendarului actual

 

Cine şi când a alcătuit acest calendar? Calendarul folosit şi în ziua de astăzi a fost alcătuit de Sosigene, un fizician şi astronom egiptean din Alexandria, în anul 46 î. Hs., în timpul împăratului roman Iulius Caesar (49-44 î. Hs.), motiv pentru care s-a numit iulian. Sosigene a observat că anul astronomic are 365 zile şi aproximativ 6 ore. El a stabilit ca anul calendaristic să aibă 365 zile, iar o dată la 4 ani să se mai adauge o zi, adică 24 ore, formând anul bisect (bis sextum=de două ori 6), pentru a se rezolva problema celor 6 ore în plus. Din păcate, nu a sesizat această mică diferenţă de 11 min şi 15 sec. Într-o viaţă de om, aceasta este insesizabilă, dar la 128 de ani, ea reprezintă 1 zi, iar la 384 ani, 3 zile. Ce se întâmplă? O dată la 128 ani, anul calendaristic rămâne în urmă faţă de anul astronomic sau solar cu o zi. De ce? 11 min şi 15 sec x 128 = 1440 min = 24 ore (60 x 24).

 

Sosigene a decis ca lunile să aibă 30 sau 31 zile, fără a avea legătură directă cu fazele lunii, iar februarie (pe atunci, ultima lună a anului) să aibă doar 28 zile şi în anii bisecţi, 29. Tot el a observat că echinocţiul de primăvară (lat aequus=egal, noctis=noapte) era la 24 martie.

 

În perioada respectivă, în Imperiul Roman, anul începea la 1 mar, şi nu la 1 ian. Dovadă o reprezintă şi numele ultimelor 4 luni ale calendarului actual, septembrie (septem=şapte), octombrie (octo=opt), noiembrie (novem= nouă), decembrie (decem=zece). O altă dovadă este faptul că, cea mai scurtă lună, februarie, a fost plasată la sfârşitul anului.

 

Prima îndreptare a calendarului

 

Prima corectare a calendarului se va face la Sinodul I ecumenic de la Niceea, în 325, când s-a discutat şi Data Paştelui, stabilită în prima duminică după luna plină, după echinocţiul de primăvară. Sf. Părinţi au observat că echinocţiul nu mai era la 24 mar, cum fusese stabilit de Sosigene, ci la 21 mar. De ce? Pentru că trecuseră aprox. 384 de ani (exact 371) din anul 46 î. Hs., timp în care s-au pierdut 3 zile. Aceştia au hotărât doar mutarea datei echinocţiului pe 21 mar, suprimând cele 3 zile pierdute. Îndreptarea nu a ajutat cu nimic, deoarece în continuare se pierdeau zilele. 

 

 

Îndreptarea calendarului în Apus

 

În sec. XVI, diferenţa crescuse destul de mult, la 10 zile. Conciliul de la Trident (Spania, 1545-1563) a propus modificarea calendarului. La porunca Papei Grigorie al XIII-lea (motiv pentru care noul calendar se va numi gregorian), astronomul italian Luigi Lilio a făcut îndreptarea calendarului, în 1582, găsind o metodă care să rezolve problema. În primul rând, au fost suprimate cele 10 zile pierdute, 5 oct a devenit 15 oct 1582. El a hotărât ca, dintre anii seculari şi bisecţi, să rămână bisecţi numai cei care se împart exact la 4, adică 1600, 2000, 2400; ceilalţi vor fi ani comuni: 1700, 1800, 1900, etc. De ce? Pentru că la aprox. 400 ani (mai exact 384), se pierd 3 zile, care trebuie ajustate.

 

Calendarul îndreptat, numit şi „stilul nou”, a fost preluat treptat de ţările din Occident, inclusiv America, datorită influenţei Bisericii Romano Catolice, iar în Răsărit s-a folosit mai departe vechiul calendar iulian, numit „stilul vechi”. 

 

Îndreptarea calendarului în Răsărit

 

La început, Biserica Ortodoxă nu a acceptat îndreptarea calendarului din motive confesionale. Treptat însă, diferenţa a avansat, ajungând la începutul sec. XX, la 13 zile, diferenţă pe care o avem şi astăzi.

 

Statele răsăritene şi chiar şi cele din Asia au început să preia modificarea calendarului în viaţa civilă: Japonia în 1873, China în 1912, Rusia şi Bulgaria în 1918, România şi Serbia în 1919, Grecia în 1923, Turcia în 1926, Egiptul în 1928.

 

În 1923, a avut loc un Congres Panortodox la Constantinopol, în care s-a dezbătut problema aceasta, înţelegându-se că este mai mult o problemă ştiinţifică, astronomică, şi nu una doctrinară. Bisericile Ortodoxe au convenit să îndrepte calendarul iulian prin suprimarea diferenţei de 13 zile, astfel încât anul calendaristic să coincidă cu cel astronomic. A fost propusă şi o nouă metodă de îndreptare, care are o valabilitate mai mare (44.000 ani) decât cea propusă de Luigi Lilio (3.400 ani), respectiv dintre anii seculari, vor fi bisecţi numai cei care împărţiţi la 9 dau rest 2 sau 6.  

 

Totodată, s-a hotărât ca fiecare Biserică autocefală să facă această modificare a calendarului la momentul oportun. Cele mai multe Biserici Ortodoxe au făcut modificarea calendarului în următorii ani, Biserica Ortodoxă Română în 1924.

 

Trei Biserici Ortodoxe nu au îndreptat calendarul nici în ziua de astăzi, anume Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusiei şi Biserica Serbiei, precum şi Muntele Athos. Dacă la noi Crăciunul este pe 25 dec, în Biserica Rusiei acesta este pe 7 ian (25 dec + 13).

 

Tot atunci, s-a mai hotărât ca sărbătoarea Paştelui să se serbeze de toate Bisericile Ortodoxe la aceeaşi dată, după Pascalia veche sau după stilul vechi, pentru a nu se produce scindare în sânul Bisericii Răsăritene. 

 

Data Paştelui

 

Stabilirea modului de calcul pentru data Paştelui a fost făcută la Sinodul I Ecumenic de la Niceea în anul 325, după 3 reguli foarte clare: 

 

1. Paştele trebuie să fie întotdeauna în zi de duminică. 

 

2. Prima duminică, după luna plină, după echinocţiul de primăvară (21 mar).

 

3. Dacă Paştele creştin coincide cu Paştele iudeilor, Paştele creştin se amână cu o săptămână.

 

Datorită regulilor de mai sus, data Paştelui, poate cădea într-un interval de 5 săptămâni. 

 

Care este acel interval de timp? Cel mai devreme, poate cădea în felul următor: dacă echinocţiul de primăvară (21 mar) este într-o zi de sâmbătă şi seara este lună plină, întrunind condiţiile, a doua zi, duminică 22 mar, se poate serba Învierea Domnului. Mai devreme nu se poate! Care este cea mai îndepărtată zi? Următoarea lună plină, va fi peste 29 ½ zile (după o lună sinodică), adică pe 19 apr. Dacă 19 apr este într-o zi de luni, se va putea serba Paştile abia duminică 25 apr.

 

Însă, aceste date sunt valabile doar în Apus. De ce? Pentru că aici se foloseşte în unanimitate calendarul îndreptat, gregorian, în care echinocţiul de primăvară calendaristic coincide cu cel astronomic, 21 mar. În Răsărit, din cauza faptului că mai sunt trei Biserici Ortodoxe care folosesc calendarul vechi, iulian, care este în urmă cu 13 zile, data echinocţiul de primăvară este considerată 3 apr (21 mar + 13). În acest caz, toate datele calcului de mai sus se amână cu 13 zile. În consecinţă, prima dată când poate cădea Paştele în Răsărit este 4 apr (22 mar + 13), cum a fost în 2010, iar cel mai târziu este 8 mai (25 apr + 13), aşa cum a fost în 1983.

 

Din acest motiv, de cele mai multe ori, diferenţa dintre data Paştelui în Răsărit şi în Apus este de o săptămână. Se poate însă întâmpla să fie în aceeaşi zi, ca anul acesta, dar şi la o diferenţă foarte mare, de 5 săptămâni, cum a fost, spre exemplu, anul trecut, în 2016, 27 mar în Apus şi 1 mai în Răsărit, iar foarte rar la o diferenţă de 4 săptămâni, aşa cum vom avea în anul 2021, 4 apr în Apus şi 2 mai în Răsărit. Niciodată nu există o diferenţă de 2 sau 3 săptămâni.

 

Când poate exista o diferenţă de 5 săptămâni? Atunci când luna plină este imediat după echinocţiul de primăvară astronomic (21 mar), până în data de 3 apr, astfel încât calendarul vechi, iulian, „pierde” această lună plină, fiind înaintea echinocţiului său convenţional (3 apr) şi trebuie să aştepte următoarea lună plină, adică 29 ½ zile, iar dacă aceasta pică într-o zi de luni, abia duminica viitoare poate fi Paştele. 

 

Mai este o întrebare: De ce anul acesta sărbătorim Paştele împreună? Ştim că echinocţiul de primăvară este pe 21 mar în Apus şi pe 3 apr în Răsărit. Anul acesta, 2017, luna plină va fi pe 11 apr, la ora 09:08. Aşadar, ambele calendare au data echinocţiului de primăvară înainte de 11 apr. Apusul trebuie să aştepte mai mult luna plină, de pe 21 mar până pe 11 apr, şi în timpul acesta se încadrează şi Răsăritul, cu data echinocţiului după calendarul vechi, pe 3 apr. Întrunindu-se toate cele 3 condiţii ale Sinodului I Ecumenic de la Niceea, următoarea duminică, 16 apr, va fi sărbătorită Învierea Domnului în toată Biserica Creştină.

 

Bibliografie

P. Archer, The Christian Calendar and the Gregorian Reform, Whitefish, USA, 2011

G. N. Packer, Our calendar. The Julian Calendar and its Errors, London, 2015

F. X. Attensperger, Der Gregorianische Kalender, Nabu Press, Leipzig, 2010

Pr. Ene Branişte, Liturgica Generală, EIBM al BOR, Bucureşti, 1985

Sfânta şi Dumnezeiască Evanghelie, EIBM al BOR, Bucureşti, 2001 

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”

 

Articol scris de Pr Dr Mihai Iordache, Biserica Olari