Descoperit în arhivele Centrului Naţional al Cinematografiei din Paris (Arhiva Bois-d’Arcy), filmul alb-negru, mut, numărul 41453, se intitulează „Filmul familiei Greffulhe: Căsătoria lui d’Armand de Guiche şi Elaine Greffulhe” şi nu are un realizator cunoscut, relatează Mediafax.
Montajul surprinde invitaţii la o nuntă, printre aceştia numărându-se şi un bărbat cam la 30 de ani cu o mustaţă îngrijită, purtând melon şi un costum formal gri, coborând scările neînsoţit, deşi mare parte dintre invitaţi sunt cupluri, relatează The Guardian.
Profesorul de la Universitatea Laval din Quebec, Jean-Pierre Sirois-Trahan, consideră că respectivul film ar putea conţine singurul film existent în care apare scriitorul francez.
Sirois-Trahan afirmă că filmul reprezintă căsătoria dintre Élaine Greffulhe, fiica Contesei de Greffulhe, care era una dintre cele mai apropiate prietene ale lui Proust şi principala sursă de inspiraţie pentru personajul Oriane de Guermantes din „À La Recherche du Temps Perdu”.
În studiul său publicat în revista franceză, „Revue d’études proustiennes”, profesorul Jean-Pierre Sirois-Trahan arată că monajul alb-negru a fost înregistrat pe 14 noiembrie, 1904 (cu nouă ani înainte, Proust îşi publica primul său volum din romanul-fluviu, „À la recherche du temps perdu/ În căutarea timpului pierdut”). Imaginile îl surprind pe Proust coborând scările la nunta cuplului de aristocraţi.
Luc Fraisse, directorul „Revue d’études proustiennes”, nu are niciun soi de îndoială că filmul în reprezintă pe Proust.
“Pentru că ştim fiecare detaliu din viaţa lui Proust, cunoaştem din mai multe surse că în decursul acelor ani purta melon şi costum gri perlat…Este emoţionant să fim primii care l-am văzut pe Proust…deşi ar fi fost mult mai bine dacă cobora treptele mai încet! Se va vedea mai bine când vom încetini filmul”, a declarat Fraisse pentru Le Point.
Profesorul Jean-Yves Tadié de la Sorbona, un alt specialist în opera lui Proust, a declarat că este încântat: “Mereu am crezut că îl vom vedea într-un film. Chipul său ascuţit, felul său de a se îmbrăca, totul corespunde imaginii sale şi pare a fi convingător. Această descoperire este extrem de emoţionantă, cu atât mai mult cu cât Proust a avut mereu o relaţie ambiguă cu imaginile care se mişcă. E uimitor că nimeni nu s-a gândit să îl caute pe Proust în arhivele de film ale familiei Greffulhe. Asta demonstrează că noi descoperiri sunt încă posibile, chiar şi legate de un autor care, ar părea că a fost studiat în cele mai mici detalii”, a declarat Tadié pentru Le Point.
Proust a murit in 1922 la vârsta de 51 de ani. Cea mai cunoscută operă a sa, „În căutarea timpului pierdut”, a fost publicată în şapte părţi între 1913-1927.
Cu toate acestea, Sirois-Trahan este prudent în descoperirea sa. “Totul ne indică că acesta ar putea fi Proust,” a spus acesta adăugând: “Nu există nicio dovadă absolută că acesta este într-adevăr Proust. În orice caz, este un document valoros despre universul din În căutarea timpului pierdut.”
În respectivul montaj, scriitorul Marcel Proust poate fi văzut la secunda 37-28. Este îmbrăcat mai puţin formal decât celelalte personaje surprinde, (în gri-perlat, nu în negru), aristocraţi diverşi fiind prezenţi la ceremonie.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
50 cele mai frumoase scrisori de dragoste, în limba română: De la Mozart la Frida Kahlo şi Proust
Obiceiurile ciudate ale unor scriitori faimoşi
TOP 10. Cărţi şi autori din toate timpurile
Laureatul care a refuzat banii lui Nobel: ”Numai o persoană diabolică a putut să inventeze Premiul”