Până în secolul al XIX-lea erau utilizate pentru proprietăţile lor vindecătoare ingrediente obţinute de la specii locale.
Leacuri din excremente de rozătoare, coarne de cerb, sânge de capră şi oase de sepie, folosite în vechile farmacii din Transilvania până în secolul al XIX-lea, sunt expuse, începând de miercuri, în cadrul Colecţiei de Istorie a Farmaciei a MNIT Cluj-Napoca.
Muzeograful Ana Maria Gruia a declarat, miercuri, presei, că în vechile farmacii cu cât erau medicamente mai exotice, cu atît se vindeau mai bine, transmite corespondentul MEDIAFAX.
„Am deschis în cadrul Colecţiei de Istorie a Farmaciei a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) expoziţia temporară
, care spune povestea ingredientelor bizare, obţinute din animale şi insecte, folosite ca leacuri în vechile farmacii din Transilvania. Până în secolul al XIX-lea erau utilizate pentru proprietăţile lor vindecătoare ingrediente obţinute de la specii locale, precum praf de gândaci de frasin, scarabei de trandafir, untură de porc, coarne de cerb, bilă de taur şi sânge de capră, dar mai ales ingrediente scumpe, aduse de departe, de la specii de animale exotice: ambergris de la caşaloţi, oase de sepie, excremente fosilizate de hyrax, care este un rozător sau glande de castor din Rusia. Acestea din urmă se credea că vindecă holera, isteria, epilepsie. Cu cât erau medicamente mai exotice, cu atât se vindeau mai bine”, a spus Gruia.
Potrivit acesteia, alte ingrediente folosite ca leacuri în trecut sunt bezoarele, pietre din stomacul rumegătoarelor, al caprelor, care erau pisate şi folosite în vindecarea unor boli de stomac, dar şi ca tratament în caz de otrăvire.
Vă recomandăm să citiţi şi urmtăaorele articole: