De ce Socrate, fondatorul filosofiei greceşti, ura democraţia?
Fondatorul filosofiei greceşti, Socrate, a criticat democraţia. În Cartea a VI-a a Republicii, Plato a descris o discuţie între acesta şi un alt învăţat al vremii, Adimentus, în care acesta se raporta la democraţie: a comparat societatea democratică cu o barcă, iar dacă aceasta se va avânta în larg, cum va fi ales cel care o va conduce? Şi, mai ales, cine îşi va putea da cu părere asupra acestei decizii? Oamenii de rând sau oamenii educaţi? Interlocutorul a răspuns în favoarea celor educaţi, dar Socrate a considerat că oamenii de rând trebuie să facă acest lucru. Însă, ceea ce voia el să demonstreze era faptul că votul trebuie să fie o aptitudine, nu o intuiţie şi, la fel ca alte deprinderi, trebuie ca oamenii să fie instruiţi. Acordarea dreptului de vot oamenilor needucaţi este o practică iresponsabilă, credea el.
În anul 399, a fost acuzat de coruperea tinerilor din Atena, iar un juriu format din 500 de cetățeni a asistat la acest eveniment, iar mai mult de jumătate dintre aceștia au decis să Socrate era vinovat. A fost condamnat la moarte.
Deseori, se uită de noţiunea de democraţie intelectuală şi de cea a democraţiei maselor de oameni, iar dreptul la vot este acordat tuturor, fără să se ţină cont de înţelepciune.
Mai mult, Socrate şi-a imaginat alegerile ca o alăturare a unui doctor lângă un comerciant de dulciuri. Cel din urmă îi îndeamna pe oameni să creadă că doctorul comite multe rele şi îi îndeamnă să urmeze tratamente care, de fapt, nu îi ajută, pe când el le va putea oferi ceea ce îşi doresc şi le face plăcere. Astfel, Socrate i-a rugat pe mai mulţi oameni să răspundă dacă, într-adevăr, doctorul poate face apel la elementul afectiv? Răspunsul lui Socrate, dar care nu a fost agreat pe ceilalţi, a fost acela că doctorul te ajută, chiar dacă este împotriva dorinţei tale.
Sursa: Curiosity
Citeşte şi:
De la Cetatea perfecta la tiranie in Republica lui Platon