„Foarte mulţi oameni nu se duceau la medic atunci când aveau nevoie de ajutor, preferau să se trateze cu metode improvizate din alimentele care se găseau în casa fiecărui gospodar”, afirmă Arlene Shaner, bibliotecar la secţia de documente istorice din cadrul Academiei de Medicină din New York. De-a lungul timpului, aceste remedii s-au bazat pe diferite ingrediente şi în cadrul acestor broşuri se găseau şi indicaţii de preparare şi de urmare a tratamentului. Mai mult decât atât, acestea includeau şi reţete de bere preparată în casă, instrucţiuni despre cum să lucrezi în preajma unor stupi de albine, dar şi cum să tratezi o entorsă.
În paginile acestora se găseau reţete ale fripturilor de gâscă sau ale prăjiturilor cu mere, dar printre acestea se găseau şi remedii ale afecţiunilor care se bazau pe ingrediente uzuale, ce se găseau în gospodăria fiecărui britanic.
Valoarea acestora constă în faptul că evocă activităţile oamenilor, tratamentele pe care aceştia le administrau în cazul unei probleme şi, mai mult, oferă o perspectivă asupra bolilor ce marcau societatea acelor secole.
Păstrarea remediilor medicale şi transmiterea acestora din generaţie în generaţie a reprezentat o activitate comună încă din Antichitate, până către sfârşitul secolului XIX. Aceste broşuri erau scrise de către femei, dar cele mai multe astfel de cărţi apăreau sub semnătura bărbaţilor. Una dintre cele mai populare cărţi de bucate, ” The Prudent Housewife” (Casnica prudentă) sau „Compleat English Cook”, scrisă de către Lydia Fisher în anul 1800, a apărut, ulterior, în 24 de ediţii.
În ceea ce priveşte tratamentele regăsite în cartea menţionată anterior, „Casnica prudentă”, unele tratamente erau bizare, altele periculoase. Pentru tratarea unei entorse era recomandată ungerea zonei cu oţet cald, ulterior aplicându-se o pastă realizată din bere, ovaz şi untură de porc în fiecare zi, până când durerea va dispărea. Pentru a scăpa de ameţeală, erau invocată consumarea a 20 de picături de ulei de castor amestecat cu apă, iar fumul tutunului era benefic pentru durerile de urechi, acestea trebuind să intre în contact cu acest fum. Acum, este lesne de înţeles că aceste ingrediente pot afecta organismul, nefiind încurajată consumarea lor.
Mai mult, aceste cărţi aveau şi o anexă la final, unde erau menţionate ingrediente pe care fiecare femeie trebuia să le aibă în casă, ingrediente care puteau fi adăugate diferitelor remedii. Este cazul unei populare loţiuni care era folosită pentru înlăturarea durerilor reumatice, care se prepara din câteva asemenea ingrediente.
Aceste cărţi vechi de bucate servesc şi ca importante surse istorice, mulţi cercetători fiind de părere că acestea sunt primele exemplare ale scrierilor medicale ale femeilor. Astăzi, există o multitudine de cărţi de bucate, dar niciuna nu conţine remedii medicale.
Sursa: Atlas Obscura
Citeşte şi:
Cartea de bucate a lui Salvador Dali, reeditată: Afrodiziacul, oul de-un mileniu, pateul cu broscuţe
Ce mâncau românii acum 100 de ani?