Gizella Popescu şi Cele Cinci Regate Magice din live in colors: ”Este esenţial pentru personalitatea noastră să ne găsim hobby-uri, să ne cultivăm spiritul critic şi creativitatea”
Un interviu cu Gizella Popescu, autoarea cărţii de colorat pentru adulţi Cele Cinci Regate Magice. Adulţii colorează Cele Cinci Regate Magice. Sunt creatori ai propriei lumi. Astfel descrie Gizella Popescu motivul personal de a concepe Cele Cinci Regate Magice pentru liveincolors.ro „Cărţile de colorat sunt o şansă extraordinară de a le demonstra oamenilor că pot face lucruri frumoase, fără limite.”
Reporter: Cum sunt oamenii mari din jurul tău? Ce-i alienează?
Gizella Popescu: Eu nu resimt alienarea, ci mi se pare că suntem dimpotrivă, conectaţi la prea multe, de aici şi superficialitatea cu care atenţia noastră tratează experienţele zilnice. E din ce în ce mai rar să poposim asupra activităţilor şi să ne pierdem într-o lume de relaxare şi creativitate, pentru că suntem continuu bombardaţi de probleme care aşteaptă rezolvări. Cu toate astea, mi se pare esenţial pentru personalitatea noastră să ne găsim hobby-uri, să ne cultivăm spiritul critic şi creativitatea. Mai mult, e important să tratăm lucrurile într-o manieră personală, chiar personalizată, aş spune. Aici cred că putem întrezări motivul atractivităţii cărţilor de colorat, pentru că ele invită pe oricine să facă artă, să fie creatorul lumii sale, într-o viziune proprie.
Rep: De ce ar colora?
G. P.: Adesea lumea consideră că arta este rezervată doar unei categorii favorizate de oameni talentaţi dar eu cred că pasiunea din spatele unei activităţi este cea care produce rezultatele remarcabile. Cărţile de colorat sunt o şansă extraordinară de a le demonstra oamenilor că pot face lucruri frumoase, fără limite. Liniile sunt acolo doar pentru încurajare.
Rep: De unde povestea ta? Ce ţi-a inspirat-o?
G. P.: Povestea cărţii Cele Cinci Regate Magice a apărut în timp ce căutam idei pentru un fals tratat de magie, ilustrat. M-au fascinat mereu poveştile şi voiam să le integrez cumva într-o formă de pictură. În acelaşi timp, mi se părea din ce în ce mai evident că pictura, ca formă de expresie, reprezintă mai mult personalitatea artistului şi comunică prea puţin cu publicul. De la o idee la alta şi combinat cu câteva întâmplări, povestea cărţii a început să se scrie aproape singură. Au fost foarte multe coincidenţe, în care ilustraţiile se potriveau perfect cu ideea textului şi invers, fără ca eu să urmăresc asta neapărat. Probabil că a contat şi faptul că fiecare ilustraţie a fost realizată special pentru carte şi totul are cumva o continuitate. Toate aceste lucruri m-au ajutat să merg mai departe cu proiectul, cu acelaşi entuziasm de la început, chiar şi atunci când interveneau anumite blocaje inevitabile. În final, cartea trebuia să se nască.