Oamenii de ştiinţă nominalizaţi la Premiul Nobel sunt din ce în ce mai bătrâni. Cum se explică acest fenomen?

Publicat: 08.10.2016

Rata vârstei câştigătorilor Premiului Nobel este de 72 de ani, dar nu întotdeauna a fost aşa. Laureaţii Premiului Nobel din acest an din domeniul fizicii, chimiei şi medicinei sunt toţi bărbaţi cu vârste cuprinse între 65 şi 72 de ani.

În prima jumătate a secolului XX, vârsta tuturor nominalizaţilor era de aproximativ 56 de ani, iar cea a nominalizaţilor pentru fizică era de 47, spre deosebire de zilele noastre, când aceştia se află în al şaptelea deceniu de viaţă. Totuşi, se pare că a devenit o practică uzuală ca laureaţii Nobelului, mai ales cei din domeniul ştiinţelor tradiţionale, să aibă vârste înaintate.

Gustav Källstrand, curator la Nobel Museum, a precizat că acum 100 de ani existau doar 1.000 de fizicieni, pe când în zilele noastre se estimează că sunt în jur de 1.000.000 de astfel de cercetători, iar acest lucru este decisiv în explicarea acestui fenomen. Timpul de aşteptare a unui Premiu Nobel devine mai mare şi acesta nu se oferă imediat după ce a fost făcută o descoperire. Şi, chiar dacă descoperirea lor a fost făcută relativ devreme, faptul că aceasta a mai reprezentat obiectul de studiu al multor cercetători anteriori oferă necesitatea ca aceasta să fie validată la un standard înalt, şi acest proces durează.

Mai mult decât atât, de-a lungul timpului, majoritatea câştigătorilor au fost bărbaţi. Bărbaţii sunt mult mai prezenţi în procesul de cercetare decât femeile dar, odată ce diversitatea îşi face simţită prezenţa, reprezentarea egală devine din ce în ce mai vizibilă. În 1903, când Marie Curie nu a fost nominalizată pentru câştigarea Premiului Nobel, soţul său şi partenerul lor în procesul de cercetare au protestat şi au refuzat nominalizarea. Însă, în urma protestelor, aceasta a devenit prima femeie care a câştigat Premiul Nobel.