Latura întunecată a lui Roald Dahl, autorul celebrei cărţi ”Charlie şi Fabrica de Ciocolată”

Macabrul ocupă un loc aparte în literatura semnată de Dahl. Printre poveştile sale pentru copii se numără „Charlie şi Fabrica de Ciocolată”, „James şi piersica uriaşă”, „Uriaşul bun şi prietenos”, „Matilda”, „Vrăjitoarele” şi multe altele. În fiecare univers imaginat şi pus pe hârtie de autor, există un nucleu întunecat, macabru, sinistru, grotesc, scrie Mediafax.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Întunericul, din lipsa unui cuvânt mai bun, a fost întotdeauna un ingredient secret – dar nu prea – în literatura pentru copii, indiferent că este vorba despre poveştile fraţilor Grimm şi Heinrich Hoffmann sau lumile descrise în cărţile „Împăratul muştelor” sau „Jocurile foamei”.

Aşa cum explică specialistul în psihologie infantilă Bruno Bettelheim în studiul său „The Uses of Enchantment”, macabrul în literatura pentru copii joacă un rol purgativ important.

„Fără astfel de fantezii, copilul nu reuşeşte să îşi cunoască mai bine monstrul şi nici nu îi sunt date sugestii despre cum să îl poată stăpâni. Drept urmare, copilul rămâne neajutorat cu cele mai mari nelinişti şi frici – mai mult decât i-ar fi indus o poveste cu zâne care oferă neliniştilor o formă şi îi arată modalităţi de a înfrunta acei monştri”, scria psihologul.

Nu este greu de realizat de unde se trage întunecimea lui Dahl. Şi-a pierdut tatăl şi sora mai mare când avea doar 3 ani, iar la vârsta de 9 ani i s-au făcut bagajele şi a fost trimis la o şcoală cu internat.

Primul său volum de memorii, „Boy/ Băiat”, reaminteşte minuţios de înclinaţia directorului şcolii spre bătăi atât de vicioase, încât se lăsa cu sânge.

Roald a fost pilot RAF în al doilea Război Mondial, unde era cât pe ce să-şi cunoască sfârşitul. Fiind invalid după ce s-a prăbuşit în Deşertul Libian, şi-a petrecut restul războiului seducând moştenitoare şi văduve bogate în numele contrainformaţiei.

Primul său mariaj, cu actriţa laureată a premiului Oscar Patricia Neal, era departe de un sfârşit fericit ca cel din basme. Cuplul şi-a pierdut prima fiică din cauza unei boli, iar singurul lor fiu a suferit un accident de trafic, în urma căruia a fost lăsat cu sechele pe creier. Câţiva ani mai târziu, însăşi soţia sa a suferit o serie de accidente vasculare cerebrale.

Neal l-a poreclit prima oară „Roald cel putred”, făcând referire la o parte din el răutăcioasă, dispeptică – parte din care ea vedea prea mult. El a înşelat-o, iar aventura care a durat câţiva ani şi avea să îi sfârşească căsnicia era cu una dintre prietenele ei apropiate.

În ciuda succesului pe care îl înregistra, era nefericit din cauza faptului că scria literatură pentru copii. De asemenea, nu a făcut niciun efort în a-şi ascunde antisemitismul – motiv frecvent găsit în cărţile sale. În 1983, declara pentru New Statesman că Hitler a avut motivele sale de a exterminat 6 milioane de bărbaţi, femei şi copii.

„Există o trăsătură în caracterul evreilor care provoacă animozitate”, declarase scriitorul la vremea respectivă. „Vreau să spun că întotdeauna există un motiv pentru care apar grupări anti-orice. Chiar şi un împuţit ca Hitler nu putea să îi aleagă fără un motiv întemeiat”.

Dacă citeşti suficient printre aceste rânduri (care oricum nu sunt toate), oroarea însufleţită din naraţiunile lui Dahl îşi lasă voalul misterului în jos, începi să înţelegi.

Totuşi, indiferent de persoana din spatele cărţilor, dacă poveştile lui Dahl conţin şi un mesaj pentru adulţi, acela este să le reamintească că lumea unui copil nu este numai despre dulcegării, lumină şi zâne, ci conţine şi umbre: extravagante, înfricoşătoare şi malefic de distractive.

Sursa: Mediafax