Gleznele lui David: Cum pot imperfecţiunile să dărâme o statuie perfectă

Cum să lase oraşul italian cea mai faimoasă statuie din lume afară? Majoritatea nu ştie, însă, că atracţia turistică este, de fapt, o replică, scrie Mediafax.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Potrivit nytimes.com, statuia reală a lui Michelangelo a fost la un moment dat amplasată afară, dar a fost mutată, pentru propria protecţie, în urmă cu 143 de ani. Originalul şade acum într-un muzeu în partea cealaltă a oraşului, protejat de intemperii, perfect în siguranţă.

Sau cel puţin asta le place oamenilor să creadă. Suntem condiţionaţi să credem că arta se află în siguranţă, departe de lumea mohorâtă, căci nici Mona Lisa nu stă aşezată lângă o gamă de tir cu arcul. Ea se află în perfectă siguranţă într-o fortăreaţă: pereţi, puncte de control, gardieni, geamuri anti-glonţ.

Dar siguranţa este o iluzie, o permanentă ficţiune.

Imperiile sângerează bogăţii, bombele cad deasupra oraşelor, radicalii decimează temple antice. Distrugerea se întâmplă în atâtea feluri, din atâtea motive. Se va mai întâmpla şi niciun fel de reverenţă nu o va putea opri.

Florenţa a fost epicentrul Renaşterii – casă a supereroilor artei istorice precum Giotto, Brunelleschi, Donatello, Cellini şi Leonardo da Vinci – iar relicvele acelei perioade se află sub asediu, mai mult sau mai puţin în mod constant, de atunci.

Astăzi, motorul perpetuu al distrugerii Florenţei pare doar să câştige teren în ceea ce priveşte tupeul. Ultima sa ţintă este cea mai ambiţioasă de până acum: mascota Renaşterii, strălucind ideal în formă umană, una dintre cele mai aclamate opere de artă din acest oraş sau altele: David al lui Michelangelo.

Problema e cu gleznele lui David. Sunt fisurate. Italienii au descoperit prima oară această „slăbiciune” în secolul XIX, iar oamenii de ştiinţă moderni au întocmit o hartă destul de extinsă a fisurilor, dar până de curând, nimeni nu a ştiut cât de instabile sunt gleznele. Asta s-a schimbat în 2014, când o echipă de geologi italieni a publicat o lucrare numită „Modelarea Eşuării Mecanismului Sculpturii David a lui Michelangelo prin Experimente de Centrifugare la Scală Redusă”. Titlul sec ascunde, însă, o realitate îngrozitoare. Lucrarea descrie un experiment care are ca scop măsurarea slăbiciunii gleznelor lui David. A fost creată o armată de replici miniaturale, căreia i s-a aplicat testul de centrifugă, prin învârtire, la diferite unghiuri, pentru a simula diferite nivele de stres real.

Ce au descoperit cercetătorii este sumbru: Dacă David ar fi înclinat şi cu 15 grade mai mult, gleznele i-ar ceda.

Nucleul problemei este o mică imperfecţiune din designul statuii. Centrul gravitaţional al bazei nu se aliniază cu centrul gravitaţional al figurii propriu-zise, deci corpul lui David se află uşor în dezechilibru, ceea ce pune presiune asupra gleznelor sculpturii.

Cercetătorii suspectează că fisurile au apărut în timp ce statuia lui David a fost expusă, timp de peste 350 de ani, în Piazza della Signoria din Florenţa, înainte de a fi mutată în 1873 în Galleria dell’Accademia.

De asemenea, un efect negativ asupra statuii l-ar putea avea vibraţiile produse de milioanele de turişti care vizitează această operă de artă în fiecare an, dar şi traficul din centrul oraşului Florenţa.

Statuia, care are o înălţime de 5 metri, este fragilă încă de la realizarea sa, din cauză că Michelangelo a ales pentru capodopera sa o marmură de calitate inferioară, dar şi din cauza greutăţii imense şi a poziţiei descentrate a acesteia.

Ce l-ar putea face pe David să se încline şi mai mult? Orice fel de tremur: cauzat de trafic, o construcţie din apropiere sau un tren mai rapid, chiar şi tropăitul turiştilor curioşi – şi, mai presus de toate – cutremurele.

Ce s-ar întâmpla cu David în cazul unui cutremur? În timp ce pământul s-ar cutremura, înclinarea statuii s-ar agrava – 5 grade, 6 grade, 7, 8, 9. Gravitatea îşi joacă rolul nu numai deasupra capului lui David, ci întregului corp. 10 Grade, 11, 12.

Într-un final, gleznele compromise ating nivelul maxim de stres şi cedează. Încep să alunece de-a lungul greşelilor vechi şi microfisurilor – cutremur în interiorul unui cutremur – iar picioarele şi gleznele lui David se prăbuşesc sub propria greutate a corpului. Începe cu adevărat căderea.

Michelangelo l-a sculptat pe David – eroul biblic ce l-a ucis pe Goliat cu o piatră aruncată cu o praştie – timp de trei ani, între 1501 şi 1504.

Capodopera a fost comandată de conducătorii republicii Florenţa, ca simbol al puterii sale comerciale şi militare.