5 Celebrităţi care au făcut mare vâlvă în secolul XIX. Lola Montez a fascinat cu dansurile ei

Apariţia unei celebrităţi a fost mult mai frecventă în secolul XIX decât în XVIII sau în XX. Oamenii erau cunoscuţi pentru abilităţile lor, putere sau bani (generali, preşedinţi, regi), dar o adevărată celebritate era faimoasă doar pentru că este cunoscută.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Faima se duce, iar multe dintre celebrităţile acelor timpuri au fost uitate. Avem mai jos cinci dintre celebrităţile secolului XIX pe care ar trebui să le cunoaştem.

5. Beau Brummell
 
În prima parte a secolului XIX, George Bryan „Beau” Brummell a dominat clasa socială a Londrei. Născut într-o familie bogată, spiritul lui Brummell şi felul în care se îmbrăca erau de ajuns pentru a câştiga prietenia Prinţului din Ţara Galilor (viitorul George al IV-ea).

Din acel moment, Brummell critica hainele colorate ale bărbaţilor din secolul trecut şi favoriza liniile curate şi culorile pale de la o haină cu piept dublu. Stilul său a prins şi s-a extins în costumele oamenilor de afaceri din secolele XIX şi XX.

Brummell a devenit cunoscut prin criticarea ţinutelor Prinţului din Ţara Galilor, însă în 1813 a făcut atât de multe glume despre amanta acestuia încât a fost deportat în Calais, urmărit de datoriile făcute la jocurile de noroc. În Franţa, a fost încercat de o serie de atacuri cerebrale care l-au trimis în azil, unde a murit în 1840.

4. Lola Montez
 
Marie Dolores Eliza Rosanna Gilbert din Limerick, Irlanda, s-a reinventat ca Lola Montez, dansatoarea spaniolă. A fost amanta celebrului compozitor Franz Liszt, însă aventura sa din 1847 cu Regele Ludwig I al Bavariei a făcut-o faimoasă prin Europa şi mai departe.

Influenţa ei în guvernarea lui Ludwig a fost vizibilă – s-a aflat în spatele multor reforme şi deliberări – şi astfel şi-a câştigat titlul de „Contesă de Landsfeld”. După ce revoluţia din 1848 l-a forţat pe Ludwig să abdice, Montez a plecat singură în America, performând în New York şi ajungând în San Francisco în 1853.

Acolo a câştigat o mulţime de fani pentru faimosul ei „dans paianjen”, în care se lupta cu arahnide false. Aceasta a trăit în Grass Valley, California, unde a deţinut un urs grizzly drept animal de companie şi a scris o carte intitulată „The Art of Beauty, or, Secrets of a Lady’s Toilet with Hints to Gentlemen on the Art of Fascinating”. A murit în New York în 1861, la numai o lună după ce a împlinit 40 de ani,

3. Clara Barton
 
Născută în Massachusetts în 1821, Barton a fost profesoară şi prima femeie funcţionar de brevete din Statele Unite în timpul Războiului Civil. Barton a devenit o îngrijitoare pasionată pentru soldaţii răniţi din Uniune, organizând donaţii şi lucrând în spitale, unde şi-a câştigat numele de „Îngerul Luptelor”.

Prin Biroul Soldaţilor Dispăruţi, Barton a reuşit să determine soarta a peste 22.000 de soldaţi dispăruţi în misiune. După război, a devenit renumită vorbind despre experienţele ei de pe front şi despre dreptul femeilor la vot, bucurându-se de aprecierile lui William Lloyd Garrison, Mark Twain şi Frederick Douglass.

După ce a lucrat la Crucea Roşie Internaţională în Europa, urmărind Războiul Franco-Prus, Barton s-a luptat pentru formarea unei versiuni americane şi, în 1881, a devenit primul preşedinte al Crucii Roşii Americane.

2. Honinbo Shusaku
 
Unul dintre cele mai populare jocuri din Asia de Est este Go, un joc  antic chinezesc jucat cu pietre albe şi netre pe o tablă pătrată.
În secolul XIX, centrul jocului se afla în Japonia, unde patru şcoli deţineau cei mai buni jucători din lume. Cert este că maestrul Go ale acelor timpuri a fost un tânăr pe nume Kuwahara Torajiro, născut în 1829 într-un sat nordic din Hiroshima.

După ce a câştigat sponsorizare, a fost trimis la Edo (în prezent, Tokyo) pentru a studia la Honinbo, cea mai prestigioasă şcoală de Go.

Băiatul a devenit cunoscut drept Honinbo Shusaku, în onoarea şcolii şi profesorului îndrumător. În aprilie 1846, Shusaku a jucat o serie de jocuri împotriva lui Gennan Inseki, unul dintre cei mai buni jucător ai acelei ere. Acolo, cu o singură mişcare, şi-a asigurat faima.

Jucând dintr-o poziţie slabă, Shusaku a mutat o piatră neagră în centrul unei zone libere de pe tablă. O mişcare neortodoxă care i-a întărit poziţia imediat.

Un doctor ce urmărea meciul a obserat că urechile lui Gennan s-au făcut roşii după ce a realizat implicaţiile jocului lui Shusaku.  În zilele noastre, „Mişcarea Înroşirea-Urechii” este văzută ca una dintre cele mai importante din istoria jocului. A murit în 1862 de epidemia de holeră, înainte de a-şi asuma titlul de lider al şcolii Honinbo.

1. Isabella Bird
 
Una dintre cele mai bune scriitoare din acele vremuri, Isabella Bird a început să călătorească pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea. Un jurnal de mare către Canada a condus la sute de călătorii prin America de Est şi la prima sa carte, „An Englishwoman in America”, în 1856. Din acel moment a urmat un anumit tipar: îmbolnăvire acasă şi vigoare în străinătate.

Bird a călătorit şi a publicat cărţi despre Japonia, Australia, Munţii Stâncoşi, Malaya, Persia, Tibet, China, Coreea şi Moroc. Cartea sa despre aventurile din Hawai include însemnări biologile şi observaţii despre activitatea vulcanilor care i-au adus laude de la oameni de ştiinţă.

Bird a scris mai demult unui prieten că, pentru ea, călătoriile erau „ca şi când trăia într-o lume nouă, atât de liberă, atât de fresh, atât de plină de vitalitate, atât de resemnată, atât de nestingherită”.

Şi-a rezervat o mare parte din câştigul ei pentru ajutorul medical din regiunile pe care le vizita. Bird s-a măritat la 50 de ani, însă a devenit văduvă şase ani mai târziu, moment în care s-a oprit din scris.

Sursa: History