Povestea metropolelor în care clădirile sunt comprimate, condensate, filigranate şi esenţializate cu „zoom in” începe de la o fereastră din Belgrad şi se termină în New York.
Dusan Stojancevic îşi spune singur povestea de fotograf pe boredpanda.com. Sârbul vede lumea minusculă, oraşele microscopice: acum cinsprezece ani a făcut o fotografie de pe pervazul ferestrei apartamentului său din Belgrad. Ploua. Un shopping center cu geamurile de un albastru metalic extraterestru se oglindea într-o picătură de apă de ploaie.
Vreme de cinsprezece ani a mers apoi fotograful în jurul lumii şi a fotografiat metropole reflectate în părticicele sferice desprinse dintr-o masă de lichid. Oraşele din boabele de apă sunt fie imprimate pe hârtie fotografică, fie transpuse-un pixeli. Digitale.
Artistul destăinuie că nu-i nicio „abracadadra” Photoshop la mijloc. Foloseşte doar o tehnică specială de fotografie macro, de aceea instantaneele nu au claritate desăvârşită şi par blurry.
În Istanbul, fotograful a văzut răsfrântă într-un strop Moscheea Albastră.
Brooklyn Bridge la apus e reflectat într-o picătură newzorkeză elipsoidală.
Ada Bridge din Belgrad cu luminţele de sărbătoare se oglindeşte într-un alt bob de apă.
Shopping Center-ul SF T.C. Usce tot din Belgrad se vede într-o altă fotografie macro.
Sagrada Familia a lui Gaudi din Barcelona se comprimă ca într-un diapozitiv în stropii răzleţi din instantaneu.
Chiar şi Empire State Building din Manhattan încape într-o picătură de apă, dăcă un fotograf găseşte unghi din care să privească.
Muzeul Solomon R. Guggenheim, Grand Central Station şi National Library din New York se ivesc în fotografiile lui Dusan Stojancevic ca şi cum ai putea purta tot New York-ul într-un album de buzunar fermecat care, la fiecare răsfoire, răsare printr-un portal, ca o Atlantidă din oceanul unde s-a scufundat.
Oraşele-fantomă de după ploaie, aşa s-ar putea numi fotografiile lui Dusan Stojancevic.
Sursa: Mediafax