Elisabeta de România, portretul unei regine-scriitoare

Pe 18 februarie / 2 martie 2016 s-au împlinit o sută de ani de la moartea reginei Elisabeta, un timp destul de însemnat pe scara istoriei, dar cu atât mai mult pe cea a memoriei unei naţiuni (mai ales după hiatusul comunist). Care este percepţia românilor de azi, cum se oglindeşte imaginea reginei în mentalul societăţii române contemporane, cât de prezentă (mai) este amintirea sa?

Din 1990 încoace au apărut în România mai multe cărţi despre Regina Elisabeta, ca şi reeditări din opera ei literară: diferite ediţii de poveşti, poezii, aforisme şi memorii traduse în româneşte. De asemenea, există numeroase publicaţii recente şi iniţiative de cercetare despre istoria regalităţii din România, la fel evenimente comemorative, expoziţii etc., încât cei interesaţi de subiect au posibilitatea să o redescopere şi pe Elisabeta, prima Regină a României, şi pe scriitoarea Carmen Sylva. La vremea sa, regina-scriitoare a avut o notorietate destul de mare, cărţile ei fiind traduse, publicate şi citite nu doar în Europa, ci şi în America, ba chiar până în Japonia şi Australia. Sondajul revistei „Historia” realizat de INSCOP Research în anul 2013 despre cel mai important personaj istoric român a arătat, însă, că Regina Maria conduce topul personajelor feminine cu 71%. Pe ce loc apare Regina Elisabeta în acest sondaj nu a fost menţionat. Totuşi, faptul că în acelaşi sondaj Regele Carol I este apreciat ca fiind cel mai important dintre cei patru regi ai României este relevant şi pentru o percepere pozitivă a reginei consoarte Elisabeta, care timp de 45 de ani (din cei 48) i-a stat alături pe tron.

Cea de-a doua întrebare vine ca o urmare firească a celei dintâi, dar şi a ceea ce spuneţi privitor la sondajul revistei „Historia”: dintre cele două regine, Elisabeta şi Maria, imaginea celei de-a doua este cu mult mai vie şi prezentă în conştiinţa românilor. Pe rafturile librăriilor se găsesc jurnalele sale, numeroase cărţi despre viaţa ei, numele său este adesea citat, s-au făcut reportaje despre viaţa sa. Asta deşi ambele regine s-au implicat în promovarea României în lume, au patronat numeroase opere de binefacere, au îmbrăcat portul românesc. Le desparte însă o profundă diferenţă de viziune: regina Elisabeta apelează numai la ceea ce azi numim soft skills, adoptând rolul de ecou al soţului său, regele Carol I (aşa cum singură afirmă într-o scrisoare a sa), pe când regina Maria iese cu totul din umbra regelui Ferdinand, acţionând orice pârghie posibilă spre a-şi împlini misiunea de monarh al României.

Într-adevăr, există asemănări între cele două regine în felul în care au încercat să impună în societatea românească rolul de doamnă a ţării şi, mai apoi, de regină consoartă. Regina Elisabeta este cea care a trasat prima drumul, introducând şi o nouă tradiţie de comunicare prin literatură datorită activităţii ei de scriitoare în serviciul coroanei, pe care şi Regina Maria a adoptat-o. În ce priveşte implicarea în politică, sunt însă mari diferenţe între cele două prime regine în percepţia publică…

Textul integral al acestui dialog este disponibil aici.

Pe cercetătoarea Silvia Irina Zimmermann am avut bucuria şi onoarea s-o întâlnesc la întretăierea a două momente cu semnificaţie aparte: pe de o parte, Ziua Internaţională a Femeii, pe de altă parte, împlinirea unui secol de la trecerea la cele veşnice a Reginei Elisabeta a României. De altfel, aceste două ocazii au prilejuit evenimentul organizat în data de 4 martie 2016, la Museo di Palazzo Grimani, de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Centrul de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied, în cadrul căruia dr. Silvia Irina Zimmermann a susţinut conferinţa „Cultura populară română în opera literară a Reginei Carmen Sylva”. Interviul care urmează s-a născut tocmai în urma acestei întâlniri, în încercarea de a creiona portretul Elisabetei de România dinspre activitatea sa de regină-scriitoare. – Cristina Gogianu

Sursa: Mediafax