A scris istorie cu picturile sale, însă era extrem de brutal. Pe cea mai frumoasă dintre amantele sale a lăsat-o inconştientă

Picasso nu s-a putut mulţumi în viaţă cu un singur rol. Va juca multe, reale şi imaginare, dar pe toate cu aceeaşi pasiune. A fost andaluz şi catalan, spaniol şi francez. A fost un copil genial, la Paris un străin „iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă.

• Rebecca Lee Crumpler, prima femeie de culoare medic. „Cu siguranță, dacă femeile nu pun întrebări medicilor,…
• Hattie McDaniel, prima persoană de culoare recompensată cu Oscar. „Am făcut ce am putut. Restul…am lăsat…

A fost un amant pasional, soţ şi tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeştri ai penelului, care a rupt definitiv cu convenţiile stilului iluzionist şi figurativ, dominant încă din perioada Renaşterii.

Aşa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, şi opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea şi totodată viaţa particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumuseţea şi eroismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică – pictură, sculptură, poezie, desen, grafica, ceramica reflectă multilateralitatea creaţiei lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă.

În viaţa personală, Picasso era extrem de brutal. Dora Maar, poate cea mai frumoasă şi talentată dintre amantele sale, a fost bătută şi lăsată să zacă inconştientă pe podea. Altă amantă spunea: „Te lovea în cap“. Lectura sa preferată era Sade. Pe Marie-Thérése Walter, pe care a sedus-o când avea 17 ani, a convins-o să-l citească pe Sade şi mai târziu a iniţiat-o în practici sadice.

Lui Picasso îi plăcea să asmuţească femeile una contra celeilalte. Într-o astfel de împrejurare, Dora Maar şi Marie-Thérése Walter s-au luat la bătaie, în timp ce Picasso, care stârnise încăierarea, îşi vedea înainte, liniştit, de pictat. Pânza la care lucra era Guernica (foto).

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 25 octombrie:

1767 – S–a născut Henri–Benjamin de Rebecque Constant, om politic, ziarist şi scriitor elveţian de limbă franceză, autor al întâiului roman autobiografic „Adolphe” (1818 – capodopera sa),  intrând astfel în istoria literaturii ca făuritor al romanului modern de analiză psihologică (m. 1830)

1825 – S-a născut compozitorul Johann Strauss, supranumit regele valsului (m. 3 iunie 1899)

1838 – S-a născut, la Paris, compozitorul Alexandre Cesar Leopold Georges Bizet („Carmen”) (m. 3 iunie 1875)

1922 – A fost inaugurat, în grădina Cişmigiu, Monumentul eroilor francezi căzuţi în războiul din 1916-1918.

1925 – S-a născut Ioan Chirilă, gazetar si prozator (m. 20 noiembrie 1999).

1935 – A avut loc, la Opera Română din Bucureşti, premiera operei bufe „O noapte furtunoasă”, de Paul Constantinescu (libretul după I. L. Caragiale).

1936 – S-a constituit Axa Berlin-Roma, prin încheierea unui amplu tratat de cooperare între Germania şi Italia.

1962 – Scriitorului american John Steinbeck i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură.

1972 – Kenneth J.Arrow and John R. Hicks au primit Premiul Nobel pentru Economie.

1997 – A avut loc, la Luxemburg reuniunea miniştrilor de Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene, care a decis ca în procesul de aderare a statelor foste comuniste să existe un „prim val”, în care să fie incluse numai o parte dintre statele candidate.

2002 – A încetat din viaţă matematicianul Réné Thom, tatăl „teoriei catastrofelor” (n. 1923)

2002 – A încetat din viaţă actorul Richard Harris, interpretul regelui Arthur în filmul „Camelot” din 1967. Harris a mai interpretat rolul profesorului Dumbledore în „Harry Potter şi Piatra filosofală” şi în „Harry Potter şi Camera secretelor” („Această viaţă sportivă”, „Biblia”, „Robin şi Marian”, „Gladiatorul”, „Contele de Monte Cristo”) (n. 1 octombrie 1930)

2011 – A încetat din viaţă regizorul Liviu Ciulei, a debutat ca actor în 1946 în „Visul unei nopţi de vară” şi ca regizor în 1957, punând în scenă „Omul care aduce ploaia” de Richard Nash. La experienţa de regizor, actor, scenograf şi scenarist s-a adăugat cea de director artistic, timp de zece ani, pentru Teatrul „Bulandra” din Bucureşti, dar şi pentru Teatrul „Tyrone Guthrie” din Minneapolis (n. 7 iulie 1923)

2011 – Regele Mihai a ţinut un discurs, în Parlament, primul în faţa forului legislativ după mai bine de 60 de ani, eveniment de la care însă au absentat, deşi au fost invitaţi, preşedintele, premierul, patriarhul BOR.