Che Guevara, revoluţionarul care TREBUIA să moară

In numai 8 ani, de la momentul preluarii puterii in Cuba de catre Fidel Castro si anul in care Che este ucis in Bolivia, revolutionarul argentinian reusise sa isi atraga antipatia celor mai multi dintre fostii sai aliati precum si a marilor puteri ale vremii. Haideti insa sa le analizam pe rand.

• Test de cultură generală. Ce este Schengen?
• David Lynch și universul muzical: „Îmi place să îl numesc experimentare”. „Muzica e magie”

„De ce CIA dorea reducerea la tacere a lui Che Guevara” ar putea fi cel mult o intrebare retorica. Argentinianul isi manifestase fatis pozitia transanta vis-a-vis de guvernul american si nu o data incitase la deschiderea unor focare de razboi impotriva SUA in toata lumea. Nici chiar in timpul vizitei sale in Statele Unite cu ocazia conferintei ONU din 1964, Che nu isi temperase discursul si, mai mult, denunta atrocitatile comise in SUA impotriva populatiei de culoare, lipsa de reactie a Organizatie Natiunilor Unite in fata apartheidului din Africa de Sud si crimele comise „in numele imperialismului” in majoritatea tarilor din lumea a treia. Discursul sau furibund avea sa il determine atunci pe reprezentantul SUA sa paraseasca sala de conferinte.

Iar daca atitudinea sa nu era de ajuns, trebuie spus ca lui Ernesto Che Guevara i se atribuie astazi o mare parte din responsabilitatea declansarii crizei rachetelor nucleare din 1962. Atunci, argentinianul negociase in secret cu liderii URSS transportul mai multor rachete atomice in Cuba, el declarand in cateva randuri ca nu ar fi ezitat nicio clipa sa le foloseasca impotriva SUA. Iar daca ne gandim la succesul revolutiei socialiste din Cuba in incercarea de inlaturare a presedintelui pro-american Fulgencio Batista, la tentativa esuata de a instaura un guvern socialist in Congo in 1965, si la razboiul de guerilla din Bolivia anului 1967, razboi dus impotriva autoritatilor pro-americane, este evident ca argentinianul era un personaj incomod pentru Statele Unite ale Americii.

In ceea ce priveste reactia Moscovei fata de actiunile lui Che Guevara, problema este putin mai delicata. Sustinut neconditionat de liderii comunisti ai vremii, revolutionarul Che Guevara reuseste sa agite spiritile in momentul in care critica politica sovietica fata de tarile lumii a treia. In 24 februarie 1965, in timpul unei aparitii televizate in Alger, Il Comandante ataca fatis Moscova intr-un discurs incendiar care viza politicile socialiste, nerespectarea drepturilor omului si complicitatea cu puterile occidentale in tarile din Africa si Asia. Cel care este nevoit sa se confrunte cu reactia vehementa a URSS-ului in urma acestui discurs este nimeni altul decat Fidel Castro. De altfel, in acelasi an, liderul cubanez avea sa dea citire celebrei scrisori de adio a lui Che, scrisoare prin care argentinianul renunta la cetatenia cubaneza si lua asupra sa intreaga responsabilitate a actiunilor sale. Intamplator sau nu, una dintre femeile din anturajul lui Che Guevara din timpul ultimei sale incercari de rebeliune, Haydee Tamara Bunke Bider (cea cunoscuta mai bine sub pseudonimul Tania) era, in realitate, un agent KGB infiltrat in randurilor luptatorilor de guerilla din grupul lui Che.

Poate ce mai delicata pozitie dintre cele enumerate aici este cea a liderului de la Havana, Fidel Castro. Prieten apropiat al lui Che, bucurandu-se de increderea oarba a acestuia, Fidel este alaturi de argentinian inca din primele momente ale revolutiei din Cuba. De altfel, cei doi sunt aproape de nedespartit dupa victoria impotriva dictatorului Fulgencio Batista, iar prietenia lor pare una exemplara. In realitate, Castro era constient ca o tara minuscula asa cum este Cuba era prea mica pentru a fi condusa de doua personalitati uriase. Practic, idealurile fiecaruia dintre ei merg pe drumuri separate la scurt timp dupa declansarea reformelor socialiste in Cuba. Daca pentru Fidel razboiul se incheiase odata cu victoria Miscarii de la 26 iulie, acesta axandu-se pe problemele politice, sociale si economice ale tarii sale, pentru Che Guevara lupta nu era decat la inceput. Visul argentinianului era de a starni revolutii in toata lumea, in special in Africa si America de Sud, prin care sa rastoarne guvernele capitaliste si sa instaureze o democratie autentica, in spiritul ideilor sale radicale.

In plus, Fidel Castro este vadit deranjat de mitul lui Che, de popularitatea mereu crescanda a acestuia in randul maselor si de imaginea de „creier al revolutiei” si de „eminenta cenusie” din spatele „paravanului” pe care il reprezenta liderul cubanez, imagine puternic promovata in mass-media din toata lumea.

Citeşte aici continuarea!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 8 octombrie:

1910 – S-a născut atletul canadian Ray Lewis (d. 15 noiembrie 2003); a fost primul canadian de culoare care a câştigat o medalie în cadrul Jocurilor Olimpice (Los Angeles, 1932)

1912 – Începe primul război balcanic: Muntenegru declară razboi Turciei

1927 – În SUA a avut loc premiera primului film cu sunet „Interpretul de Jazz”, în care rolul principal a fost jucat de interpretul de estradă Al Johnson

1939 – Germania anexează Vestul Poloniei în cadrul celui de al doilea război mondial

1962 – Algeria este acceptată ca cel de-al 109-lea stat membru al Naţiunilor Unite

1967 – Revoluţionarul Che Guevara şi apropiaţii lui sunt capturaţi în Bolivia

1970 – Scriitorul rus Alexander I Soljeniţîn primeşte Premiul Nobel pentru Literatură

1982 – Polonia interzice activitatea mişcarii Solidaritatea şi a tuturor mişcarilor muncitoreşti

1991 – Parlamentul din Croaţia întrerupe toate legăturile cu Iugoslavia

1992 – Premiul Nobel pentru literatură este caştigat de poetul Derek Walcott (n. 23 ian. 1930)

1993 – Naţiunile Unite ridică sancţiunile economice aplicate Africii de Sud

2000 – Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluţie care condamnă „folosirea excesivă a forţei” împotriva palestinienilor de către Israel

2001 – România îşi reiterează sprijinul faţă de SUA şi NATO în lupta impotriva terorismului

2003 – Premiul Nobel pentru Chimie a fost atribuit americanilor Peter Agre şi Roderick MacKinnon pentru „descoperiri privind canalele din membranele celulelor”

2004 – Wangari Maathai, luptătoare pentru protecţia mediului inconjurător şi drepturile femeilor din Kenya, a primit premiul Nobel pentru Pace

2004 – Moare Jacques Derrida, filosof francez, promotor al teoriei deconstructiviste (n. 15 iulie 1930)

2008 – A decedat George Emil Palade, medic şi om de ştiinţă american de origine română, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină în 1974 (n. 19 noiembrie 1912)

2009 – Premiul Nobel pentru literatură pe 2009 a fost atribuit scriitoarei de origine română Herta Muller (n. 1953), ale cărei scrieri prezintă viaţa sub dictatura comunistă în România.

2012  – John B. Gurdon şi Shinya Yamanaka au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru medicină pe 2012 pentru cercetările lor în domeniul reprogramării nucleare, o tehnică ce permite transformarea celulelor adulte în celule suşă, capabile să se dezvolte în orice tip de ţesut în corpul uman.