Premiile NOBEL, în fapte şi cifre

Însă cine este cel mai vârstnic laureat al premiului Nobel? Dar cel mai tânăr? Câte femei au primit acest premiu?

Prezentăm mai jos o serie de informaţii şi fapte despre laureaţii premiului Nobel, potrivit site-ului Fundaţiei Nobel.

Candidaturi: Cu excepţia laureaţilor, numele candidaţilor vor fi dezvăluite abia după 50 de ani.

Refuz Nobel: Doi laureaţi au refuzat distincţia – francezul Jean-Paul Sartre a refuzat premiul pentru literatură în 1964, iar premierul vietnamez Le Duc Tho a refuzat să împartă premiul pentru pace, în 1973, cu secretarul de stat american Henry Kissinger. În plus, Adolf Hitler a interzis unui număr de trei laureaţi germani să primească premiul – Richard Kuhn (chimie, 1938), Adolf Butenandt (chimie, 1939) şi Gerhard Domagk (medicină, 1939) -, iar Guvernul sovietic l-a obligat pe Boris Pasternak să refuze premiul pentru literatură în 1958.

Laureaţi Nobel încarceraţi: Trei laureaţi se aflau la închisoare în momentul în care premiul a fost anunţat: pacifistul şi jurnalistul german Carl von Ossietzky (1935), opozanta birmană Aung San Suu Kyi (1991) şi disidentul chinez Liu Xiaobo (2010). Aung San Suu Kyi a mers pe 16 iunie 2012 la Oslo unde a putut să îşi prezinte în cele din urmă discursul de acceptare a premiului Nobel, la peste 20 de ani după atribuirea acestuia.

Cei mai vârstnici laureaţi Nobel: La 90 ani, americanul de origine rusă Leonid Hurwicz, câştigător al premiului pentru economie în 2007, a devenit cel mai în vârstă laureat în momentul atribuirii premiului Nobel. Decedat în iunie 2008, el a mai trăit doar câteva luni după ce a primit acest premiu. În ceea ce le priveşte pe femei, romanciera britanică Doris Lessing este cea mai în vârstă laureată Nobel. Scriitoarea avea 87 de ani în momentul în care a fost recompensată cu Nobelul pentru literatură în acelaşi an (2007). A murit în noiembrie 2013.

Cei mai tineri laureaţi Nobel: La 17 ani, pakistaneza Malala Yousafzai a devenit cel mai tânăr laureat al premiului Nobel. A primit, în 2014, premiul Nobel pentru pace, pe care l-a împărţit cu activistul indian Kailash Satyarthi.

Nobel în familie: Istoria familiei franceze Curie se confundă cu aceea a premiilor Nobel. În 1903, soţii Pierre şi Marie Curie au fost recompensaţi cu Nobelul pentru fizică. În 1911, Marie Curie (născută Skolodowska), prima femeie premiată cu Nobel, a fost din nou laureată, dar într-o altă disciplină – chimie -, devenind singura femeie de două ori câştigătoare a premiului. În 1935, fiica ei Irène Juliot-Curie şi soţul ei Frédéric Juliot au primit la rândul lor premiul Nobel pentru chimie. Sora mai mică a lui Irène, Eve Curie, s-a căsătorit cu Henry Richardson Labouisse care, în calitate de director al UNICEF, a primit în numele acestei agenţii din cadrul ONU premiul Nobel pentru pace în 1965.

Nobel şi femeile: 46 de femei, inclusiv Marie Curie de două ori, au fost laureate ale premiului Nobel de la înfiinţarea acestuia în 1901. Abia în 2009 premiul Nobel pentru economie a fost atribuit unei femei – americanca Elinor Ostrom. În fizică, doar două femei au fost recompensate, însă niciuna după anul 1963.

Nobel şi cele mai apreciate domenii: Cei mai mulţi laureaţi Nobel pentru literatură scriu proză. În fizică, cel mai recompensat domeniu este cel al particulelor. În chimie – biochimia; în medicină – genetica are un avans; în economie – macroeconomia.

Limbile şi Nobel: Engleza ocupă prima poziţie în topul limbilor folosite de cei mai mulţi scriitori care au primit Nobelul pentru literatură, cu 27 laureaţi, urmată de franceză (14) şi germană (13 laureaţi), spaniolă (11 laureaţi), suedeză (şapte laureaţi), italiană (şase laureaţi), rusă (cinci laureaţi), poloneză (patru laureaţi), norvegiană şi daneză (ambele cu trei laureaţi), greacă şi japoneză (ambele cu doi laureaţi). Araba, chineza şi chiar occitana, printre alte limbi, sunt la rândul lor reprezentate în acest top.

Nobel acordat postum: Din 1974, regulile Fundaţiei Nobel spun că premiile nu pot fi acordate postum, decât dacă decesul a avut loc după anunţul câştigătorului. Înainte de 1974, premiul a fost acordat postum doar de două ori, lui Dag Hammarskjöld (pace, 1961) şi Erik Axel Karlfeldt (literatură, 1931).

În 2011, după anunţul câştigătorilor premiului Nobel pentru medicină, s-a descoperit că unul dintre aceştia, Ralph Steinman, murise cu trei zile înainte. Comitetul Nobel a decis însă ca acesta să rămână laureat al prestigioaselor distincţii întrucât anunţul a fost făcut fără să se cunoască informaţia despre decesul cercetătorului.